promisiuni

Taylor Swift - Back to December (am ascultat-o astăzi şi am simţit nevoia să o aşez în post chiar dacă n-am un motiv...).
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=jjar7np_wuE?rel=0&w=853&h=25]
Astăzi a fost o zi cât se poate de liniştită.E ultima zi din an şi am mintea complet goală în momentul ăsta, ca şi când cuvintele pe care le scriu acum ţâşnesc dintr-un fundal alb.Am citit Eve (de Anna Carey).Eu doar...M-am oprit o clipă şi am fost geloasă.Geloasă pe  fata din carte. Dacă aţi citit-o probabil ştiţi că ea se îndrăgoseşte şi trece prin multe piedici,fiind pusă să aleagă între adevărata dragoste şi propria ei viaţă.Nu e vorba că mi-aş dori să păţesc ca ea,să mă transpun într-o lume fantastică presărată cu aventuri distopice.E vorba doar de dragoste.
Tot astăzi,m-am uitat la vreo 10-12 episoade din Prison Break (recomand,recomand,recomand!). Am vrut să mă relaxez, apoi la ora asta devine un obicei ca în ultima zi din an să mă aşez lângă tata în sufragerie şi să ascultăm teatru radiofonic. Făceam asta de când eram mică, dar anul ăsta mai puţin. Anul ăsta sunt aici,lângă pagina albă.

Obişnuiam să fac liste cu promisiuni sau cu simple lucruri pe care nu le-am realizat încă.Şi mă gândeam că dacă le voi scrie acolo, se vor îndeplini şi mă vor determina să lupt mai mult pentru ele.

Aşadar, listă de promisiuni pentru Anul Nou:

1. Promit să fac tot posibilul şi să scriu în continuare.(Nu contează ce se va întâmpla, trebuie doar să scriu).


2. Promit să fiu cuminte.


3. Promit să o ascult pe mama pentru că are mereu dreptate.


4. Promit să o las mai moale cu serialele TV (asta e imposibil, man!!!).


5. Promit să fiu atentă la şcoală şi să învăţ bine în continuare.


6. Promit să fiu înţelegătoare cu băieţii şi să nu le mai dau maxime înainte să ascult ce au ei de spus.


7. Promit să las un post în stilul meu caracteristic pe 1 ianuarie.


8. Promit să-mi scrutez cu atenţie adâncurile şi să-mi dau seama de ceea ce vreau cu adevărat.


9. În cazul în care ceea ce vreau e justificat, promit să-i spun tipului pe care îl plac ce simt.


10. Promit să visez în continuare, indiferent dacă visul se rezumă la Edward Cullen sau Damon Salvatore sau Lucas Scott sau Michael Scofield, ori toţi la un loc.


11. Promit să nu mă schimb prea mult deşi îmi cam doresc o viaţă nouă.


12. Promit ca după ce mă îmbăt la noapte, să nu fac prea mare zarvă din asta.

La mulţi ani,dragilor ! ♥ Dacă n-o ziceam acum cu siguranţă o ziceam dimineaţă,dar mai bine mai devreme(hihi xD).

Much love,
Miri♥

december,27

Este 14 : 45.Ceasul ăsta nenorocit se mişcă prea repede, iar eu mă simt de parcă mi-aş frânge degetele pe taste.Pierd un cuvânt şi se mai duc câteva minute.Mai şterg un rând,apoi iar scriu.Nu sună bine deloc.Recitesc.Scriu iar.
Mă simt de parcă am ceva acolo în piept, care mă deranjează.Mă deranjează atât de des încât am tendinţa de a pune mâna. Nu doare, ci într-un fel arde...Nu mă mai lasă să scriu.Mă tot gândesc la ce e mai rău : că m-am pierdut pe mine şi nu mă regăsesc, sau partea cu scrisul.Astăzi făceam un an de când mi-am propus prima oară să intru în blogosferă. Da, cred că asta e partea pe care o accept cel mai greu. Anul trecut pe vremea asta, scriam primul post.Huh, iar anul ăsta...cred că îl scriu pe ultimul.
O să trag o mică liniuţă ______ . Nu cred că-mi revin. Mi-ar plăcea tare să stau să vorbesc cu voi despre nopţile nedormite, despre Crăciunul ăsta perfect care s-a dus şi m-a lăsat cu un gust amar.Dar chestia e că nu mai e la fel, oricât aş încerca.Vreau să nu îmi mai pese de realitate,însă ori de câtre ori mă scufund în vis se găseşte câte-un deştept să mă lovească-n cap. Mai bine m-ar lovi la propriu.Şi dacă-i atâta dramă, măcar dă-o la mine pe toată.Eu n-aş înapoia-o lumii.

Miri♥

december,24

Noaptea se prelinge printre crăpăturile de sticlă în care e îmbibat peisajul fărâmiţând otrava de un roşu încântător al clipei de dinaintea morţii.Tot scenariul macabru tremură sub asfaltul clătinat.
În jurul meu e doar linişte.Stau pe partea opusă a străzii şi am impresia că lumea se opreşte pentru că mă opresc şi eu să privesc cerul.Nu prea are relevanţă.Nu prea ştiu de ce o fac, de ce nu pot să mă comport normal şi să traversez pe la trecerea de pietoni fără să aştept minute bune până se eliberează şoseaua. Mă gândesc că e decembrie,24. Sunt puţin fericită dar lipseşte ceva... Ştii, am avut aseară un vis atât de frumos încât am crezut că e adevărat, apoi când m-am trezit mi-a fost atât de ciudă încât am început să plâng în hohote.La visul ăla mă gândeam...
Ce simte oare lumea asta amorţită la ferestre?Mă-ntreb aşa, ca şi cum nu sunt singură.Eu chiar simt că vine Crăciunul.Mă cam străpunge cu totul, dar mă face într-un fel să mă simt bine. Aş fi vrut să scriu ceva mai frumos, caracteristic doar că sunt obosită.
Trebuie să vă urez,dragilor, Crăciun fericit♥ şi sper că vă simţiţi bine în momentul ăsta.

Much love,
Miri♥

 

december,23

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Y7VGOnV2QhU?rel=0&w=640&h=25]
Bună dimineaţa,dragele mele! Ştiu că e cam devreme pentru un nou post  dar recunosc, scriu pentru că nu îmi găsesc altă activitate care să mă absoarbă atât de profund şi să mă facă să uit de unele lucruri.
Diferenţa e că faţă de zilele trecute, sunt pregătită să las cam totul în urmă şi să nu mă mai gândesc la ce am făcut sau nu am făcut.Ştiţi şi voi că am avut o perioadă mai dificilă despre care nu ştiu cât de mult am vorbit pe blog, dar mi-aş fi dorit să nu îi dau atâta importanţă.E bine că mi-am dat seama într-un final...

Aşa...

E prea frumos afară chiar dacă nu mai ninge şi stăteam aseară cu D. lângă geam şi ne uitam la zăpada aşternută în strat subţire.Nu e vorba că sunt îndrăgostită de el şi alte d-astea, pur şi simplu băiatul ăsta mă inspiră.E inexplicabil.Trebuia să îi mulţumesc cumva aşa că i-am scris un post,nu e chiar despre el dar mă face să mă gândesc la el.Uite aici : She.
Şi suntem în 23 decembrie.Anul trecut pe vremea asta aveam o altfel de viaţă.Mă face să mă întreb dacă era mai bună dar nu mă determină să o regret pe cea de acum. E bine şi acum, în acest moment. Am început să nu mă mai consum pentru tot. Sunt...atâtea alte chestii importante pentru care să plângi şi atâţia oameni în jurul tău care te iubesc şi te ascultă numai că uităm să privim puţin per ansamblu.Eu aproape mi-am revenit. Şi scriu probabil fiindcă vreau să mă regăsesc în totalitate.

Că veni vorba de anul trecut, mi-am amintit de My Vampire Story şi de ce scrisesem în el la început.Chiar am citit prin el convinsă că mi s-a schimbat perspectiva de-a lungul timpului.Şi am găsit ceva drăguuuţ:

"O frana nervoasa tulbura linistea intregului orasel.Farurile masinii aprinsera vapai rosiatice in ochii ei deprinsi parca cu intunericul.Palpaira,apoi se stinsera.Ramase inerta cautandu-l cu privirea.Era liniste..o liniste caracteristica locurilor pustii,iar Elena dorea arzator sa auda ranjetul lui strident dincolo de mirosul cerii si al aerului umed.Inima ii batea atat de tare incat avu impresia ca o pereche de aripi se zbate la pieptul sau.
Era rosie la fata si infierbantata si incalzita.Atunci cand simti mainile lui alunecand intr-o curba fina pe spatele ei se cutremura din toti rarunchii.Se auzi un hohot surd din fundul gatului ce inlatura orice indoiala…era el…Era Damon.
Se rasuci pe calcaie si se intoarse spre el.Palma lui ii cuprinse barbia si-i ridica fata.Habar nu avea cum e sa fii strabatuta de o astfel de senzatie.Vroia sa tipe si totodata sa isi astupe gura cu ambele maini.Se simtea neindemanatica si speriata.
Isi lipi fruntea de a ei.Ofta. Buzele lui erau calde,moi si dulci.Elena icni in gura lui deschisa. Pe sira spinarii ii clantani un sirag de oase si asemeni unui impuls facu doi pasi inapoi."

Era  în primul capitol şi fragmenţelul a fost preferatul meu o lungă perioadă de timp.

Voi ce faceţi,fetelor?Aveţi ceva planuri pentru vacanţă sau aţi hotărât să staţi ca mine şi să leneviţi, căci astăzi aşa voi face. Poate mă voi întâlni după amiază cu câţiva prieteni să organizăm o ieşeală numai că acum tot ce vreau e să stau. Aşteptam clipa asta de prea mult timp. So...ar face bine să fie o clipă lungă.

Much love,
Miri♥

ştii ceva?

Notă : Când m-am apucat să scriu nu mi-a trecut prin cap că aş abera atât de tare încât să transform postul într-o pagină de jurnal,însă ce-a ieşit a ieşit şi am publicat şi sper să nu primesc cine ştie ce comentarii pentru lucrul ăsta.

Ştii ceva?Eu sunt silită mereu să iau trântă cu realitatea oricât de bine ar merge lucrurile până la un anumit punct.M-am plictisit de echilibrul ăsta instabil şi nu-s nebună pentru că încă simt mai multe decât crezi tu. Nu ştiu dacă simt dragoste sau ură sau doar nevoia de a mă elibera, dar e un sentiment naşpa. E atât de naşpa încât astăzi la liceu îmi venea să mă dau cu capul de bancă până văd stele verzi. M-am uitat spre uşă de cel puţin o sută de ori în şase ore de curs, mi-am bâţâit picioarele  de am crezut că s-a dus dracu'lui parchetul şi am aţipit trezindu-mă evident agitată.Ce naiba-i mă cu mine? Sunt supărată, pe bune. Supărată pe mine că habar nu am ce vreau, că-mi răsfir degetele şi totul scapă pe acolo,că plâng ca fraiera din motive pe care acum două luni le-aş fi considerat stupide.
Urăsc liceul.Urăsc tot ce-i acolo.
Ştii ceva? Lucrurile astea ar fi trebuit să apară treptat şi să mă trezească uşor, nu să mă lovească-n cap. Dar din păcate nu e drept.
Şi ce dacă nu-i drept,zici?
Păi nu e deloc.
Ştii ceva? Îmi pare rău că se mai adună o noapte în care nu dorm,că mâine iar mă trezesc aiurită şi împrăştiată şi plec iar şi iar mă întorc şi mă întreb dacă se mai termină rahatul ăsta. Şi uneori îmi vine să mă strâng de gât că nu pot să zic două cuvinte simple. Două cuvinte.

Miri♥

Hello,December!

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=67xr_KKPTHE?rel=0&w=420&h=25]

De când m-am trezit am fost cuprinsă de o senzaţie ciudată dar bizară, o emoţie nefirească ce nu a încetat până nu am scris acest post.Aveam nevoie să vorbesc cu voi şi dacă nu cu voi, măcar cu pagina velină.
Mă simt bine astăzi.Mă simt bine acum. Nu ştiu de ce, dar îmi privesc camera în centrul căreia pică firav lumina ca o pâclă de ceaţa. Nu, nu ninge afară.Dar prin ochii mei e iarnă de mult.Poate mă simt aşa şi e ok, poate că la sfârşitul zilei o să mi se schimbe starea fiindcă mă aşteaptă o notă foarte mică la geografie şi una şi mai mică la latină (eii exagerez), dar... Dintr-un oarecare motiv mai puţin întemeiat nu îmi pasă.
Mă gândeam într-una la cum era anul trecut, la cât de mult ne schimbăm în doar douăsprezece luni şi ce întorsături pot să ia vieţile noastre.Eu sunt un caz fericit. Nu m-am schimbat prea mult. Spun asta pentru că uite, sunt tot aici cu "stiloul în mână" şi voi fi până în ultima zi a anului.Mă gândeam la copilărie (căci ieri la teză am avut un subiect legat de libertatea jocului ) şi mi-au tresărit în minte fel de fel de imagini reliefate de-a lungul anilor.Totdeauna plăcute. Mi-amintesc de magia care mi se contura în fereastră iarnă de iarnă, ori de câte ori priveam afară.
Şi astăzi, după o lungă perioadă am simţit-o iarăşi. Vreau doar să stau acasă, să beau o cană de ciocolată caldă,să citesc o carte bună.Vreau să fiu iarăşi la generală cu colegii mei şi să vorbim despre lucruri lipsite de sens doar din plăcerea de a ne vedea în formula completă.Vreau să fac multe lucruri astăzi,dându-mi seama cât e de preţios timpul.

Şi apoi păşesc afară, unde visul se spulberă, trebuie să merg la liceu şi să visez mai puţin...

Miri♥

aceeaşi

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=TJAfLE39ZZ8?rel=0&w=560&h=25]
Nou : Simţământ

Şi sunt aceeaşi eu. Nu mă mai scuz. Nu mai zic nimic. Nu are rost,frate ! Am fost plecată o vreme.Plecată în mai multe sensuri. La graniţa dintre posturi prea scurte şi propoziţii prea lungi.Nu am intenţionat să lipsesc atât, cum nu am intenţionat să scriu nici postul acesta şi nu am intenţionat multe chestii care s-au întâmplat. Am impresia că nu mai scriu cum trebuie, dar am credinţa că am să o fac mai des de acum în colo.

Bine?

Much love,
Miri♥

kinda hurt

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=9y8Vy1M2p4o?rel=0&w=420&h=25]Mă cam doare şi în momentul de faţă.Era linişte şi stăteam pe scaun în autobuz.Şoferul trăgea din ţigare iar restul lumii se plictisea savuros. El plecase de zece minute.El... acelaşi tip nenorocit despre care nu vreau să mai vorbesc.În cinci minute se dusese toată conversaţia politicoasă,în încă cinci eram prea lipiţi,încă cinci şi ne-am separat iar...Fericirea aia pe care o simţi ori de câte ori eşti cu un tip...şi plecaţi împreuna de la liceu.Şi e seară.Şi te fărâmi de ciudă că timpul trece.Să vă zic un secret: eu nu  o simt deloc.Dar îmi vine să plâng iarăşi ca o fraieră că eu nu simt magia lucrurilor mărunte. Uite că el a plecat şi eram în clipa aceea...
Dar eram singură şi mă uitam în gol şi mă gândeam ce post să scriu când voi ajunge acasă.Nu am uitat de blogul meu,de oamenii care mă ascultă,ci doar de mine că după bal am uitat cine dracu'lui sunt.Cât mi-ar plăcea să scriu ceva frumos frumos dar sunt praf,obosită,rănită.Prea rănită. Am intrat zilnic să mai verific ce se întâmpla pe aici. Din păcate nimic...

another end

Şi parcă nu era de ajuns că am fost supărată toată ziua şi că nu mi-am găsit cuvinte care să exprime frustarea şi furia pe care am simţit-o.La un momentdat nu ştiam de ce mă comport ciudat, dar când am ajuns acasă mi-am dat seama că am presimţit.

Şi pentru prima dată, Miri a rămas fără cuvinte,s-au pierdut undeva, la graniţa dintre un post scurt şi frisoanele pe care le simte... şi... s-a dus o parte din ea, probabil când Mark a pus stiloul jos şi a vibrat liniştea.Şi uite aşa s-a terminat şi One Tree Hill.Şi ca să închei frumos nu pot decât să las un citat (pentru că eu nu mă simt în stare să spun ceva care să capete sens în clipa asta).[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Kl8nh0ncehI?rel=0&w=560&h=315]

Când oamenii plâng la filme,înseamnă că în acel teatru negru,scopul de aur al magiei a fost atins...Chiar şi pentru o secundă.
Apoi ei ies în lumina orbitoare a logicii şi a raţiunii şi pleacă simţindu-se stingheri fără măcar să înţeleagă de ce.
Când un cântec stârneşte o amintire...
Când firele de praf strălucesc într-o rază de lumină...îţi pierzi atenţia de la lume...
Când asculţi un tren pierzându-se în noapte şi te întrebi unde s-ar putea duce...
Păşeşti dincolo de cine eşti şi unde eşti. 

Miri♥

Hello. Ştiu că ar fi trebuit să primiţi veşti de la mine dar am fost prea ocupată şi nu am putut scrie în decursul acestei săptămâni.Păi...Am reuşit însă să termin primul capitol al noului fanfic şi este aşa cum mă aşteptam. Pentru mai multe detalii şi actualizări,vă rog să daţi" Follow" fiindcă nu pot posta aici de fiecare dată când mai scriu câte ceva. Mi-ar fi şi mie mai uşor şi v-ar fi şi vouă să găsiţi conţinutul pe tabloul de bord, la lista de lecturi. Totodată aş avea nevoie de păreri cât mai complexe pentru ceea ce am realizat.
Deci...aruncaţi o privire? : o3 http://by-miri.blogspot.com/2011/11/chapter-one.html

Mulţumesc,
Miri♥

sick

Astăzi stau acasă fiindcă mă simt ca naiba! Chiar nu ştiu ce-i cu mine, cred că se datorează faptului că nu m-am mai odihnit cum trebuie de nu ştiu când.M-am trezit cu nişte frisoane oribile şi durere de stomac de parcă mi se înnoadă...maţele (pardon,dude : intestinele) Ohh, frate. Şi când mă gândesc câte am de făcut pentru revistă îmi vine să mă dau cu capul de pereţi.
Mai încolo poate am să văd un film şi am să scriu ceva fiindcă nu am chef să îmi fac temele.
Deci... asta voiam să spun.Am să revin cu un post cât mai curând (în câteva ore).

Much love,
M♥

finally

În sfârşit am reuşit să scriu ceva şi se anunţă a fi de proporţii.Detalii la linkul de mai jos. Păreri? http://by-miri.blogspot.com/

attempts

*un nou post lipsit de sens aşa că mai bine  întoarce pagina*

 

Acum, în momentul ăsta, am ditamai maldărul de cărţi pe birou şi în cameră, ogrămadă de boarfe care stau să ridice mormane. Nu e sezonul de curăţenie sau aşa ceva. Ei, şi dacă nu e de ce aş mai vorbi despre ele? Ştiţi bine că niciodată nu aş vorbi despre un anume lucru fără motiv. Ştiţi asta pentru că mă cunoaşteţi foarte bine şi pentru că tot veni vorba se cam face un anişor de când ne cunoaştem,nu? Bine. N-am zis niciodată că sunt profesionistă.Mă refer la chestia cu blogosfera. Aici mi se pare că niciodată nu ajungi destul de experimentat, dimpotrivă, descoperi de fiecare dată că îţi scapă ceva printre degeţele.
Revenind la chestia de mai devreme, cu boarfele împrăştiate, am zis-o de umplutură, doar ca să fie zis. Nu învăţ, nu fac curat, nu le mănânc, nu sunt nervoasă pe ele (ba din contră).
Am intrat pe blog de mai multe ori săptămâna aceasta şi am scris nenumărate posturi şi pagini pe care le-am salvat ca ciorne. Mai apoi le-am şters. Nu mă întreba de ce. Nici măcar eu nu mă înţeleg.Ce nu mi-a plăcut la ele? Nu ştiu. Dar aş da orice ca să aflu. Sunt oare supărată pe mine?!

Şi totuşi de ce nu am mai scris?Mă sâcâie rău de tot întrebarea. Uite de câte ori am dat pe aici, uite de câte ori am schimbat tema şi apoi uite că am avut o săptămână bună. Nu sunt agitată. Am fost ieri şi alaltăieri când aşteptam cu sufletul la gură rezultatele testelor. Acum când totul e bine ar fi absurd să mă supăr.În concluzie, nu cred că sunt deloc supărată pe mine. M-am descurcat binişor.

Şi totuşi mă întreb...

Am să mai scriu curând altceva în afară de tâmpenii şi prostioare pe care oricum n-o să le postez niciodată? Da sau nu : o3?  (Hai, Miriiii ! Răspunde!) 

 

 

Miri♥

Friday night

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=N1rVWC_Xri4?rel=0&w=560&h=25] center;">Îmi aduc aminte că eram copii şi mai erau şi serile acelea lungi de toamnă care ne năvăleau în ochi treptat mişcându-şi umbrele pe trotuarele sparte.Nu ştiu dacă vreau să îmi amintesc despre lucrurile acestea(poate pentru că formula s-a schimbat de-a lungul timpului) dar mi-au venit în minte astă seară când am ieşit pe fereastră şi am văzut copacul din curtea vecinului meu.A fost acolo azi, toată ziua. A fost acolo şi ieri şi alaltăieri şi de când mă ştiu. Oh, e un copac mare. Îmi închipui că dacă ar cădea nu aş mai vorbi acum aiurea despre lucruri care pe voi nu vă interesează...

Am lăsat filmul pe pauza deşi nu cred că mă mai uit la el.Desigur, un film potrivit pentru Halloween pe care mi-am propus să îl văd ca să-mi amintesc peste o lună, două, trei sau cât îmi va permite memoria (nu de alta dar nu e o capodoperă filmul) că am făcut şi eu ceva captivant astă seară.Însă mă tem că am să îl opresc pentru că nu îmi place. E prea târziu şi mă sperie.

Răspunsul oficial pentru care nu am mai scris e acelaşi : că nu am mai avut timp.Există şi un răspuns non-exclusiv - nu am avut cititori.Dar oare de ce nu am mai scris? Nu am mai simţit eu oare nevoia de a mă exprima, de a lăsa ţipătul acela interior de frustrare să se reverse în câteva rânduri? Hmm... Am dat-o în bară rău cu şcoala. Am luat note mari dar şi note de care nu sunt prea proud. Oricum mi-am revenit şi o să le repar cu riscul de a apărea mai rar pe aici.

Am să las zilele acestea câteva creaţii pe site fiindcă v-am făcut să aşteptaţi cam mult.Îmi cer scuze.Dacă vreodată mi-a lipsit ceva aceea a fost punctualitatea.Promit să fac şi eu ce pot.

Cam atât aveam de aberat. Ce pot să vă mai  spun e că vă urez week-end plăcut căci am  înţeles că majoritatea plecaţi în excursii sau la munte sau cât mai departe de casă - aşa că sper să prindeţi vreme bună. Eu rămân aici. Cel puţin pentru moment.

Much Love,
Miri♥

♥.one shot.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=pOf3kYtwASo?rel=0&w=560&h=25]

Nu ştiu de ce week-endul ăsta mi s-a tăiat tot cheful de banal şi cu toate astea am continuat să îmi ocup timpul cu d-ale scrisului.Şi dacă Lucas Scott nu e inspiraţia mea, atunci cine? Hmm... sincer nu am chef nici să vă înşir vrăjeală multă.Pe vremea asta se pare că nu ai chef de nimic decât de ceva care să te încălzească.Nu, nu fac reclamă la ţigări sau cafea, dar am ceva mai bun.Cel mai simplu e să aruncaţi o privire pe Their Lives In a Glass House şi îmi spuneţi după aceea ce credeţi.

Miri♥

cheers to all

...cum altcumva să încep? Zilele astea am stat acasă pentru că, în urma unui mic accident la şcoală, m-am ales cu o minunată entorsă la gleznă. Şi uite cum a trecut timpul, aproximativ două zile în care m-am uitat pe pereţi (pereţii camerei mele)iar şi iar,aşteptând să mă fac bine şi totul să reintre în normal. Mi se pare că a trecut mult timp de când nu am mai lăsat vreun post.Desigur...doar mi se pare. Tocmai ce scriesesem duminică. Acum chiar aş vrea să-mi izvorască ceva extraordinar din minte însă am prea mlte teme şi prea mult de învăţat. De parcă imaginaţia mea se sufocă în maldărul de cărţi pe care trebuie şi mi-am propus să le citesc.
Voi ce mai faceţi? Cum sunteţi acum, în timpul săptămânii? pentru că eu sunt... nu ştiu cum.Încep să urăsc zilele astea interminabile de toamnă în care tot ce-mi reşeşte stiloul să zgârie pe foaie sunt blesteme *laughs* da, chiar aşa.
V-aş mai povesti despre cum am văzut astăzi un film frumos care m-a făcut să plâng şi despre cum mi s-a făcut greaţă după amiază şi alte chestii d-astea. Numai că nu v-ar interesa aşa că mă opresc aici.
Şi ce post tâmpit am lăsat, mai mult ca sigur am să îl şterg până mâine.Că veni vorba de mâine,în sfârşit îmi târăsc picioarele până la liceu.Rămâne de văzut dacă supravieţuiesc.

Miri♥

Noapte de smoală

Am scris acum ceva timp o proză care mie chiar îmi place.Îmi place pentru că ori de câte ori o citesc îmi trezeşte un sentiment de nebunie pură.

 

Noapte de smoală
Dezordinea e la apogeu.
Dezordinea redă un iad de neuitat.
Se aud paşi singuratici răsunând monoton,
ciocnindu-se dureros de beton şi strecurându-se în noaptea de smoală.
Ca un cântec de sirenă le înlănţuie ploaia de vise căzânde,ţintuindu-i într-un loc plăsmuit de o lume suspendată.
Nimeni nu ţipă. Totul arde sub fâşia de pământ închegat. Nimeni nu poate descrie oraşul sângeriu. citeşte în continuare→     

Enjoy the feeling,
Miri♥

why?

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=CvOC86AHJoc?rel=0&w=480&h=25]





Why i screwed it up ?

Oh, frate ! De câte ori am deschis această pagină de atâtea ori am închis-o pentru că m-a apucat frustrarea şi ameţeala şi...
Îmi cer mii de scuze dacă nu sunt coerentă în ceea ce spun. Se pare că  nu mai sunt deprinsă nici măcar cu scrisul.Ar trebui să vin acum, după atâta vreme cu ceva frumos, cu ceva profund care să constituie motivul absenţei mele de pe blog. Să spun "uite, am lucrat la asta din greu şi a meritat" sau fără să mă plâng să postez un feeling şi să tac.Totuşi dacă nu am făcut-o până acum înseamnă că ceva, ceva s-a întâmplat. Aşadar, vin cu o scuză tâmpită : "nu-i vina mea". Da,  de fiecare dată când  îţi merge totul bine şi îţi vezi de treaba ta apare un motiv (adorabil sau mai puţin adorabil) care-ţi dă totul peste cap, inclusiv pofta de mâncare! Serios, am un gol în stomac.(ţine-l chill, nu îl lăsa să avansezeee!!!)Îmi vine să ahh...greu de descris.Uite aşa : 

Îmi amintesc de exemplu luni, cum părea totul aşa ok şi monoton şi stăteam la Unirii pe bancă şi mi-am zis că vreau ceva extrem (ceea ce s-a dovedit a fi o idee tâmpită). Atunci chiar nu aveam nevoie decât de o cafea şi o carte bună dar eu ca deşteapta "nu, că nu-i de ajuns" şi uite aşa au apărut problemuţele.
N-am să încep acum să aberez despre chestii personale pentru că nimănui nu îi pasă, chiar dacă e a doua sau a treia oară din viaţa mea în care-mi vine să plâng, da' un plâns dinăla de frustrare, un afurisit de plâns "de să-mi sară ochii din cap" iar partea proastă e că eu, spre deosebire de Peyton nu am pe umărul cui să pun capul şi să zac ori în cel mai rău caz să şoptesc gândurile care mă macină. V-aţi prins de fază, nu?
Eu sunt în stare să mă tăvălesc pe jos ca să fac sentimentul ăsta să se oprească şi să nu mă mai tulbure. Nu mă mai lasă să scriu. Nu mai pot să scriu, aşa că o să mă opresc o vreme. Cu totul.

Why can't be boys like Lucas?
Let me guess...

 

Miri♥

fanfic?

mă îndoiesc că o să vă placă sau că o să îmi lăsaţi vreo părere dar iată-l ! este aici şi... mă rog. pot să renunţ la el oricând în caz că nu merge aşa bine.http://dustywayhome.wordpress.com/

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=OulHBVdKB-Q?rel=0]

hugs and kisses,
Miri♥

cold drops

Am început să citesc "Catcher in the rye" de J.D Salinger (să-mi fie ruşine că nu am făcut-o până acum!) şi îmi place enorm, şi deşi mi-e greu să o las din mână, găsesc aşa câteva minuţele în care să vorbesc cu voi.

În primul rând, titlul e în strânsă legătură cu conţinutul acestui post(fie el singurul de genul ăsta), deşi recunosc că mă cam îndoiesc de picurii ăştia care-mi sună în cap şi sună, sună, sună strigându-mi "scrie un fic, scrie un fic". People, am încercat să îi înlătur doar că ăştia nu vor să înceteze.

În al doilea rând am nevoie de voi. Ok... am nevoie de o părere. Uite, mi-am făcut un alt blog destinat acestei chestii care mă bântuie şi mă sâcâie. Vreau doar o mică părere, mă, una mică, de fapt ce să mai, un "da" sau un "nu" ca să nu vă amorţească degeţelele. Să îl scriu sau să nu îl scriu? Şi dacă sunteţi sceptici uitaţi aici.

În acel moment picurii de confuzie şi teamă ce îmi erau suspendaţi de genele false obligându-mi pleoapele să se închidă,mi-au dat pace. A rămas dragostea călduţă pentru umbrele mişcătoare tresărite vesel de luminile marelui oraş.Am constat atunci, că nevoia de a visa s-a spulberat.Visele ce-mi pâlpâiau colţişoare ascunse au devenit realitate. A fost mult de muncă, dar am reuşit. Am ajuns la apogeul cairierei indiferent câte suişuri şi coborâşuri am întâmpinat. Iată-l! New Yorkul. Îmi este la picioare. Nu îmi mai doresc nimic. E lucrul minunat pentru care am trudit atâţia ani de zile,fiecare minuţel... E... atât de real.
Clipesc.
Stând în felul acesta, simţind căldura degetelor lui Ian pe pielea netedă a braţului meu am întors capul în zona slab atinsă de lumină.A fost oarecum bizar cum zgomotul mulţimii s-a intensificat, în consecinţă crescând enervant numărul de decibeli.Dar totuşi am întors discret capul spre Fordul care încă torcea silenţios în dreptunghiul colorat.Mai că îmi venea să ţip de entuziasm aşa că mi-am înfipt unghiile în carne.

Omul care a coborât...aş fi jurat că mi-a ridicat fiori din vârful degetelor de la picioare până în creştetul capului. Omul ăla... aş fi jurat că... aş fi jurat că mă va face să devin nebună.Nebună de legat.

Încă o mică întrebare: Vă place Ian Somerhalder, nu? Pentru că dacă da...

Apropo, am scris aici două strofe dacă vă interesează, e parte dintr-o poezie de care m-am apucat recent : Arzând. 

 

Deci  scriu ficul sau nu? Fără opinii, fără continuare...

Miri♥

a path to autumn

22 : 48. Închid ochii. Hmm, da. Linişte. Zău că iubesc Bucureştiul noaptea. Dacă ieşi acum afară tumultul e liniştit, nu ca dimineaţă în dezmorţeala aia traumatizantă. Şi dacă aşa e la dezmorţeală nu vreau să mă gândesc cum e mai încolo. Aşa, închideam ochii, asta făceam. Dar apoi trece clipa şi sunt nevoită să îi deschid şi să fixez limitele dormitorului meu. Drăguţă camera, păcat că nu mi-a mai permis timpul să o admir cum făceam în timpul zilelor ălora goale dar semnificative de vară,păcat că nu mi-a mai permis timpul să scriu poveşti stupide. Nu e o scuză, e o... nu e nimic. Dacă mi-aţi vedea faţa în clipa asta, v-aţi amuza teribil. Sunt total dezorientată, nu cred că am mai spus ceva concret de mult, mă refer la ceva gen "asta e, aici e şi pace". Presupun că n-are importanţă.

Astăzi am avut un moment profund, dar profund de inspiraţie. Eram la Unirii şi mă întorceam de la şcoală (ştiţi şi voi locul,nu?)când m-a impresionat tremurul acesta intens al oraşului cu toate acele clădiri imense.Mi-am imaginat un scenariu apocaliptic al prăbuşirii lor, sub ochii tuturor trecătorilor, dar mi-a trecut repede faza asta cu sadicismul.Pentru că era prea frumos, şi m-am simţit în siguranţă deşi sentimentul ăsta mi s-a părut nefiresc/stupid. Mi-am dat seama atunci că am uitat complet de blog. "Aha!"mi-am zis eu " şi parcă lipsea ceva". Sorry guys! Am uitat complet de...de tot.

După cum aţi observat, o parte din mine trăieşte în trecut. Nu chiar în acel trecut îndepărtat, ci unul niţel mai aporpiat pentru că nu "m-a lăsat inima" să mă descotorosesc de tema asta.Am reuşit totuşi să înlocuiesc headerul. O am de pe timpul verii . (da mă, vorbesc de parcă era vară acum nu ştiu cât timp dar când eşti stresat şi distrus din toate punctele de vedere aşa ţi se pare-aşa că nu râde).

Aici sunt. Voi scrie, voi traduce, voi asculta absolut orice părere ca şi până acum. Am ţinut neapărat să o spun. Îmi cer scuze dacă v-am dezamăgit în ultimul timp, ştiu că am făcut-o fără să-mi dau seama şi de asemenea îmi cer scuze pentru gramatică (dacă sunt asemenea greşeli în spusele de mai sus-n-am recitit nici măcar o dată).

Miri♥

Vă las cu Maroon 5, melodie veche dar încă superbăăă.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=rV8NHsmVMPE?rel=0&w=420&h=25]

totul e schimbat şi ...

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=1bjMTLCKRx0?rel=0]
mă gândesc serios că mă voi schimba şi eu fără să vreau. În cele din urmă toţi ajungem aici. Sunt îngrijorată că la sfârşitul acestui an- care de abia a început şi nu ar trebui să mă îngrijorez dar o fac inevitabil- nu voi mai ştii ce vreau cu adevărat, de ce sau cum de sunt aici. Am avut o stare de confuzie, apoi depresie, apoi oarecare inferioritate pentru că să ajungi într-un mediu cu persoane atât de "citite" şi mai ştiu eu cum... Ieri chiar m-am simţit ciudat dar o parte din mine ştia că eu sunt bună şi pot mai mult decât ei dacă depun evident, mai mult efort.

Acum când scriu acest post e 11: 19 AM şi am luat vreo două sedative slabe ca să mă calmez pentru că îmi bate inima nebuneşte.Poate sună naşpa, dar îmi este dor de vară de nu mai pot. Lipseşte ceva şi am să mă confrunt cu starea aceasta până am să figurez ce anume. Vreau să compun ceva, să înşir nişte fraze care să capete măcar parţial sens, dar nu reuşesc. Altfel spus, vreau să transmit ceva interesant. Din păcate nu se mai poate. Mă aştept ca la sfârşitul săptămânii să am un munte de teme, apoi să vedem în week-end unde ies cu ai mei colegi care by the way sunt grozavi şi n-au nici o vină că trec printr-o perioadă dificilă.

Deşi am cursuri de la 14: 30 PM eu plec mai devreme căci am să trec pe la diriga (fosta), cel puţin aşa cred. Să nu mai vorbim de faptul că stau vreo două ore în oglindă. (huh? niciodată nu am făcut figurile astea.nu, serios. trebuie să mă opresc)

Aseară am venit acasă şi am căutat disperată noul episod din 90210 şi Slavă Domnului că l-am găsit. Vai, ce m-am destins uitându-mă la ei, sunt minunaţi! Lucrurile par să meargă spre bine,nu mă întrebaţi, nu ştiu de ce trec brusc de la un subiect la altul, dar sunt puţin grăbită. Mi-a fost greu să îmi găsesc cuvintele şi s-a făcut 11:31. Trebuie să mă pregătesc de liceu. Nu sunt nebună, dar fac în jur de o oră pe drum, plus că mă mai opresc să casc gura pe la vitrine şi ştiţi ...

Îmi este dor de voi. Da, cred  că ăsta e cu adevărat mesajul pe care am vrut să îl transmit. Mai bine săriţi peste tot ce am scris azi.Uitaţi-vă doar la ultima parte.

Mi-e dor de voi!

Miri♥

new update and new story

Bună! Îmi cer scuze pentru absenţa din ultima vreme. Am avut defapt, o stare destul de proastă ca să scriu dar în cele din urmă m-am hotărât să pun mâna pe stilou şi să fac un post scurt.

Hai să vedem... Începem cu povestea nouă ? Nu, lasă. Hai mai bine cu noutăţile. Am pregătit aici partea a doua şi partea a treia din "Photographer boy". Nu cred că sunt multe de zis. Aşadar, daţi un click.

Partea interesantă abia acum urmează. Ştiţi că nu îmi place să vorbesc  inutil, deci prin urmare, se numeşte "Lies are told, mistakes are made" şi depinde de voi dacă am să o continui. Totodată vă rog frumos, să îmi spuneţi sincer dacă are rost să o continui.Eu am văzut că citeşte ogrămadă lume dar puţini, prea puţini se deranjează să lase un cuvânt sau două.

Summary:

Ei au făcut o greşeală de nereparat.  Le va spulbera prietenia sau va fi doar un mijloc de a realiza că sunt defapt făcuţi unul pentru celălalt?

Laley one shot.

Îl puteţi citi aici .

Photographer boy (I)

Fără alte introduceri, acesta este noul proiect. 

Summary :

Nu mai vreau să aud de Chuck. Ori de câte ori rostesc numele lui alunec în abisul de cuvinte urâte şi palme pe care mi le-a dat de-a lungul timpului.Murmurul clar al raţiunii m-a lovit grav.Noi n-am fost niciodată fraţi, nu am crescut niciodată împreună. Ne-am cunoscut mult prea târziu ca să se considere greşeală ceea ce facem. Dar vreau să opresc totul acum fiindcă mă macină. Şi dacă nu ACUM, atunci când? Îmi place de Lucas şi nu pot spune nu propunerii. Ar fi prima oară când încerc o senzaţie tare cu un băiat grozav.Deci o faci sau n-o faci? Da, o voi face. Şi mai mult de atât mă voi răzbuna şi pe nenorocit.

Link chiar aici →

Mulţumesc, Miri♥

last page of summer

Ieri dimineaţă eram în autocar şi vremea era super. Am realizat atunci că vacanţa e pe sfârşite şi m-am temut că ar fi nedrept să se întunece deodată şi să realizez în cel de-al doisprezecelea ceas că în această vară nu am făcut nimic din ceea ce mi-am propus. Mi-am imaginat camera mea, căci urma să mă întorc acasă după o...călătorie, şi ştiu că am pe birou un calendar drăguţ pe care obişnuiam la început, adică prin iunie să planific diverse activităţi, să bifez, să însemnez. Se pare că şirul s-a pierdut mult prea repede.Şi calendarul, şi activităţile, şi tot. : ) ) Mă rog, nu ştiu de ce am scris asta, am simţit că trebuie să o fac.

Măcar asta, din sutele de chestii pe care le voiam vara asta.

Aşa... Să revenim la ale noastre, mai nou la ale mele pentru că am sentimentul de singurătate chiar şi pe blog. Nu râde de mine, dar ieri îmi venea să plâng nereuşind să scriu un post nou şi interesant sau măcar plăcut, care să însemne ceva pentru cineva.Mi-am dat seama că am în computer o pagină de word pe care nu am postat-o niciodată. Dacă mă întrebi de ce, habar nu am. Probabil pentru că nu am considerat-o niciodată bună. Însă fiind mai veche, îmi aduce un sentiment familiar şi cred că asta e. Da, asta e : înseamnă ceva pentru mine.

Preview:

Acum, că priveşte cu ochii larg închişi luminile îşi pierd din putere. Dacă i-ar deschide, ar putea simţi acea durere surdă ramificândui-se prin braţul amorţit. Dar trebuie.
Adevărul e destul de traumatizant şi poate arunca mult prea multe văpăi nebănuite ca să fie considerat o consecinţă. Nimeni nu e aici să o judece, nu a fost vina ei. Ci a delirului. Ţipetele de pe coridorul negru încearcă să le ascundă într-un adânc murdar presărat de gânduri lipsite de sens.

citeşte în continuare→ 

Ştiu că n-am anunţat nimic pe site, dar după cum se vede în sidebar, voi traduce în continuare la Addictions. Capitolul 5 şi capitolul 6 sunt pregătite, iar astăzi cred că mă voi ocupa de capitolul 7. Hmm, de asemenea e gata şi partea a III a  a lui Save me back.

Că tot veni vorba, mai e un pic şi începe The Vampire Diaries, nu? Cred că putem clasifica asta în categoria " good job, fucking autumn". Se mai întorc şi cei din 90210 şi am citit ieri undeva că se întoarce şi CMM în One Tree Hill (din păcate, în ianuarie, pentru ultimul sezon) :( .

M.

me again (2)

Aş fi dat un later edit la postul anterior, dar mi-a fost teamă că nu îl veţi vedea. Defapt nici nu ştiu dacă mai citeşte cineva pe aici căci statisticile au scăzut considerabil.

Astăzi am făcut o grămadă de chestii noi, de la a te certa cu vecina până la a urmări cel mai plictisitor film. hmm, dar m-am distrat şi pot spune că sunt mulţumită de mine şi de partea a doua a one shotului "Save me back". Chiar am început să lucrez serios la mai multe poveşti şi căutam ceva material gen muzică sau poze sau... nu ştiu, un plus de inspiraţie când să vezi ce am găsit. Evident, am ţipat de fericire şi m-am manifestat ca un copil- spre teroarea mamei mele.Nu ştiu câţi fani CMM mai citesc pe aici sau câţi aţi aflat de existenţa acestui trailer... eu l-am găsit azi. Nu e vorba despre filmul  Renée, ci despre  The Carrier. De obicei nu postez aşa degeaba, dar ipostaza în care l-am văzut acolo pe Chad( a cărui zi aproape că am uitat că a fost ieri) m-a făcut literalmente să salivez. Bunăciune, nu?  Şi ce altceva să mai spui în afară de "nu mai pot aştepta până apare filmul" ?[youtube http://www.youtube.com/watch?v=5dJUh8Un5UY?rel=0]
Btw, am mai văzut astăzi un film cu el. Se numeşte "Lies in Plain Sight" şi poate am să-i fac cândva, într-un viitor apropiat vreun review.

And finally, vă las alături de previewul Save me back part II.  : "L-am auzit înjurând, dar când a intrat în maşină s-a calmat, ceea ce mi s-a părut un pic forţat având în vedere expresia feţei lui. Am ştiut atunci că printr-un alt joc tâmpit al destinului eram blocaţi aici. Noi… Noi şi sentimentele noastre.
-Lucas? Lucas eşti ok? Tremuri.
Ochii mei mari şi verzi l-au fixat rugător, iar corpul meu micuţ s-a strecurat mai aproape de el.A zâmbit aşa de frumos, că mi-a frând inima şi m-am bucurat nedrept de acea fracţiune de secundă lipsită de durere. L-am văzut doar pe Luke stând lângă mine pe bancheta din spate a maşinii şi mi-au năvălit în minte amintirile şi realizările ce nu le-aş fi putut avea fără el.Nu m-am îndoit nici o clipă... Eram doar noi, blondina şi baschetbalistul, cu trupurile îmbrăţişate şi curmate de frig şi curent."citeşte→

me again

E cam târziu şi sunt cam obosită aşa că mi-am propus să nu bat câmpii. Mă simt atât de dezamăgită de mine că fac un post aşa de scurt, dar pe de altă parte sunt foarte mândră că am creat ceva interesant până la această oră. Desigur, sunt înspăimântată că am scris un lucru atât de creepy la o oră târzie din noapte. Eu zic că merită să vă irosiţi două minuţele şi să citiţi.

Preview: "Da, am mai fost aici înainte. Am mai văzut camera şi am mai străbătut podeaua. Există o canapea, un birou de scris, un dulap antic, ba nu. O imitaţie de dulap antic. Tapet cu motive florale.Covorul nu iese prea mult în evidenţă cu excepţia unei pete, iar deasupra e un tablou luat de la reduceri.Nimic special... O goeletă rătăcită pe mare: lucrare realizată într-o manieră previzibilă şi plictisitoare.Currier Ives? Cred că... da. Mai e ceva. Încă un tablou care reprezintă o bătrână citind poveşti la culcare unor orfani.Îmi aduce aminte de Whistler şi îmi închipui că e o imitaţie de a lui.Femeia cu chipul întunecat îmi dă fiori pe şira spinării..." citeşte în continuare→

Nu am ştiut cum să o numesc, mă voi gândi mâine la un titlu. Sper să vă placă.

Hugs and kisses,

Miri♥

 

Save me back

Aseară nu am avut somn. Eram îngândurată şi căutam ceva cu care să îmi distrag atenţia. Aşa mi-a venit ideea. Ce fel de idee? Păi...cea a unei noi poveşti. Se numeşte "Save me back" şi e un one shot. Îmi place cum a ieşit chiar dacă nu are multe cuvinte pompoase sau complicate. E simplu, relaxant şi de ce nu... captivant.

Rezumat: Am avut cel mai ciudat vis... Când m-am trezit am fost la început speriată, apoi neaşteptat de calmă. Nu fusese doar un vis. Fusese cruda realitate în care am aterizat cu braţele sângerânde şi picioarele îngheţate. M-a salvat din nou. Dar acum, prins în mreajă are nevoie de mine. Ce să fac? Ce să fac...

Preview: Nu ştiu cum sau când s-a întâmplat totul aşa de repede, ştiu că lăsasem deoparte înregistrarea pentru PodCast aseară, când m-a lovit un val de furile şi vinovăţie şi am vorbit cu mine însămi în faţa camerei de filmat ore în şir.
Acum, m-am sprijinit de dulap pentru că în tot acest timp ochii lui rotunzi şi albaştri mă fixau îngrozitor.Aproape mă sufocam încleştându-mi instinctiv degetele subţiri pe bara metalică. Am deschis, am aruncat schiţele dezamăgită şi am şovăit în stânga şi în dreapta. Brusc, un ecran s-a deschis. M-am simţit atunci stânjenită de privirile lor căci nu realizam că se întâmplă cu adevărat. Imaginea mea s-a răsfrânt la fel de repede pe toate celelalte ecrane care ne înconjurau, iar vocea îmi răsuna clar. Aveam nevoie să mă dau cu capul de ceva şi să cad lată. M-am uitat la Luke. El la mine. Pun pariu că nu pricepea nici jumătate din ce avea să urmeze. citeşte prima parte→ 

Vreau să ştiu ce părere aveţi. Vă pup şi vă iubesc,

M♥

Lemon Splash

Ieri un post, azi un alt post. E bine nu?

Astăzi au început să se complice lucrurile. Nu în acel mod de "Doamne ce s-a întâmplat ", nu e nimic grav. Doar că încep să mă gândesc serios că mai e puţin şi începem şcoala şi momentan deşi nu mă sinchisesc nici să închid sau să deschid fereastra, îmi dau seama că atunci va trebui să fac mult mai mult.Toate astea mi s-au învălmăşit în cap încă de dimineaţă şi bum... Lemon Splash*laughs*.E tot ce mi-a trecut prin minte având în vedere că acest post e mai  puţin inspirat decât inutil.

Ok, din moment ce sunteţi aici, nu are rost să zăbovim. Sunt de părere că ar trebui să vedeţi noutăţile. Am tradus terminat de tradus "Sleep Well".

Îl găsiţi aici şi aici şi îmi cer încă o dată scuze dacă v-am făcut să aşteptaţi. Ar fi trebuit să fie gata de ieri, dar timpul mă rezumă mereu aşa că l-am structurat în trei părţi.
Ah, şi în caz că vă place, totul i se cuvine lui Rosie. Ea e cea inspirată, eu doar traduc, deci laudele vor fi pentru ea.Cu siguranţă le merită.

Ne mai vedem, dragilor şi abia aştept să primesc veşti de la voi căci pe aici e deocamdată linişte.

M♥

hot drink

Mă gândeam că ar fi drăguţ să mai auziţi ceva veşti de la mine, deşi nu pot aproxima cât de lung va fi acest post.Nu am prea multe de spus.

Ideea unui titlu potrivit mă frământa de multă vreme. Ştiu, e vară. Cine mai are nevoie de ceva fierbinte după temperaturile ridicate care se înregistrează la această oră mai peste tot în ţară? Hmm, şi totuşi căutam un titlu potrivit. Dacă aş fi pus "cold drink" şi-ar fi pierdut sensul.

În primul rând să vă pun la curent cu noile apariţii. Am stat acasă, deci am pregătit chestii noi. Se pare că şi Rosie a fost pe-aproape şi ne-a pregătit şi ea ceva foarte hot şi interesant. Ce părere aveţi de un nou one shot? Da. Vă surprinde?
Nu prea cred.
Se numeşte "Sleep Well" şi după cum ştiţi deja, sau după cum v-aţi obişnuit subiectul e BL.

Rezumat?
Bine,bine.

Lucas a regretat mereu faptul că îi permite lui Brooke să îi scape printre degete, iar acum relaţia lor e mult mai rece.Ea e logodită cu un alt bărbat.Poate o noapte să schimbe totul şi să îi aducă pe drumul cel bun?
Prima parte aici.
Rated M for a reason.

În al doilea rând e gata a doua şi ultima parte din "For Your Ears Only".

Preview : Lucas era uşor blocat în clipa în care a sărit pe el -în mod clar nu a văzut-o venind- dar şi-a revenit şi a îmbrăţişat-o  în timp ce ea îşi înfăşura mâinile în jurul gâtului lui.Şi-apoi, cum era de aşteptat, buzele lui s-au atins de ale ei asemeni unui reflex iar limba lui a pătruns jucându-se nerăbdătoare cu a lui Brooke.
-Mm. Mi-a fost dor de tine, a murmurat ea pe buzele lui şi i-a zâmbit.
-Şi mie de tine, drăguţo. Vrei să ştii cât de mult? a tachinat-o ducându-şi palmele sub fundul ei, apoi mişcându-se în sus astfel încât picioarele ei erau de o parte şi de alta a taliei lui Luke ca să poată simţi, mai precis să realizeze cât era el de înfierbântat.
-Se pare că ţi-a fost destul de dor de mine, a şoptit frecându-se intenţionat de el.
-Vrei să-ţi arăt?
-Aici?
-Acolo. Neîncrezătoare Brooke a privit acolo unde el îşi îndreptase mâna. Toaletele. Oh, Doamne ! Nu, nu toaletele de la aeroport ! ! ! citeşte în continuare →

Sper că înţelegeţi de unde poza şi titlul. Vă ofer ceva fierbinte cu care să vă răcoriţi vara asta. Şi cum aşa ? Numai Miri e în stare de astfel de posturi *laughs*

Ok, vă pup şi aştept cu drag să vorbim.

M♥

altă zi

Ok... e altă zi. şi ce dacă?
Păi nu vezi cum trece vara pe lângă noi?
Hmm, am sentimentul acela de duminică seara şi simt nevoia disperată de a depăna amintiri cu cineva.Trecând peste asta, recunosc că am avut ceva reţineri, că am închis pagina de nu ştiu câte ori doar din cauză că nu îmi găsesc cuvintele. M-am plictisit teribil şi sunt conştientă de faptul că v-am suspendat marile aşteptări în pom. Am fost pe la munte zilele astea, nu mult, atât cât să îmi aşez gândurile, să găsesc un lucru care contează cu adevărat ca să nu distrug într-o clipă realizările de până acum. În momentul ăsta, sunt bine chiar dacă nu am mai scris nimic pe aici. Mda, aş fi vrut să vă ofer ceva interesant dar nu am decât un capitol din "Ceva a în neregulă cu debaraua" şi ce părere aveţi de  "For your ears only"? Da, chair aşa. Rosie s-a gândit să facă o continuare pentru "For your eyes only" . Iar eu, am tradus. Ce-i drept nu totul,şi e vina mea că n-am avut timp aşa că am structurat în două părţi.Prima e gata. Nu trebuie să citiţi neapărat "For your eyes only" ca să înţelegeţi pentru că nu au legătură dar dacă nu aţi făcut-o până acum ar fi de preferat să o faceţi (dacă e ok cu rated M). Sunt...interesante.

Vreţi şi rezumat? Ok, ok...

"Lucas e plecat la conferinţă, iar Brooke e singură acasă- fapt ce o determină să dea un apel obraznic şi să îl întâmpine cu chestii fierbinţi."

Nu v-am convins nu? Preview? Ok, cum vreţi voi.

"-Domnule Scott.
S-a uitat doar în jur şi i-a văzut pe toţi holbându-se la el , a pus mâna pe telefon şi le-a aruncat o privire apologetică tuturor.
-Scuze, dar trebuie să răspund a concluzionat cu o voce serioasă – de ce să ştie ei că logodnica sună?- A apăsat butonul ca să răspundă şi a pus aparatul la ureche. Alo?
-Bună broody.
Şi brusc,s-a simţit bine să o audă.
-Hei, ce se întâmplă? a întrebat el simţind…o alunecare foarte dramatică la capătul celălalt.
-Am o problemă.
-Ce s-a întâmplat?
-Nu m-ai auzit spunând că am o problemă?a mormăit ea nerăbdătoare în timp ce Lucas a forţat un zâmbet vrând să ascundă adevărata semnificaţie a apelului.În nici un  caz ceva important, ci  mai degrabă ceva “social” solicitat în grabă.
-Este urgent?
-Da.
-Îmi pare rău, băieţi.Trebuie să fac asta, s-a scuzat Luke.
A măturat pe furiş toate lucrurile pe care le avea în sală conştient că toţi privesc cu gelozie şi ură felul prin care scapă de atmosfera sufocantă.Când a ajuns în biroul lui, s-a concentrat pe ceea ce voia fata lui.
-Ok, ascult. Ce s-a întâmplat?
-Mă întrebi asta cu seriozitate? a cerut cu acea voce de divă care îl înebunea.
-Da, iubito. Sunt serios.
-Ba nu, nu eşti ! Nu eşti deloc aici.
-Şi…
-Şi eu sunt singură, culcată pe pat în lenjeria aia sexy şi sunt foarte excitată.Lucas înghiţi nodul din gât gândindu-se la cuvintele ei. Vrei să îţi arăt?"

Link: http://theirlivesinaglasshouse.wordpress.com/for-your-ears-only/part-one/ Cât despre "Ceva e în neregulă cu debaraua " puteţi găsi aici  capitolul 2: http://miriandherthoughts.wordpress.com/ceva-e-in-neregula-cu-debaraua/capitolul-2/
Mi-ar plăcea să aud păreri mai detaliate pentru mai ales acum că am mai avansat puţin şi fac referire la fanficurile scrise de mine. Faza cu one shoturile şi "Their lives in a glass house" e de amuzament. Deci nu vă speriaţi! Nimic serios...

Şi pe final vă reamintesc de "Dark and Smoky rooms" că aşa mi-a fulgerat într-un colţişor al minţii:  http://theirlivesinaglasshouse.wordpress.com/dark-and-smoky-rooms/ Ştiţi ce aveţi de făcut, vă pup şi vă iubesc.

A voastră M♥

new...post?!

Bună. E târziu şi am încercat să dorm, dar până nu scriu ceva clar nu reuşesc. Aşa că, mă gândeam să împart cu voi sentimentul acesta *he he *. Un titlu puţin neinspirat, pentru că e acelaşi cu ultimul episod din sezonul 8 dar are cât de cât legătură cu conţinutul. This is my house, This is my home.Nu e mare lucru. Un fel de LP shoot mult mai profund decât până acum.

Îl găsiţi aici şi... vă aştept părerile.

Miri♥

just a bad night

Ştiu. Ar trebui să mă simt bine. Doar că nu înţeleg de ce fac în momentul ăsta un astfel de post, pentru că nu aduce nimic nou şi nimic interesant.Pentru că nu îmi găsesc cuvintele sau o frază două care să exprime măcar o părticică din ceea ce simt.

V-aţi trezit vreodată dintr-un vis frumos şi v-aţi dorit să vă culcaţi la loc? Cred că am mai scris asta pe undeva şi poate că sună frivol  dar aşa sunt acum. Îmi doresc să mă aşez dracului cu capul pe pernă şi să rămân aşa până dimineaţă.Dar mâine? Voi face la fel? Mă voi trezi dornică şi capabilă să fac un lucru ca lumea şi până în seară voi renunţa la el ? Pentru că nu vreau aşa . Nu mai vreau deloc.Deloc.

E atât de ciudat şi-atât de fără sens... Pot te rog, să mă mut pe altă planetă??? : ) )

Ok. Că tot veni vorba de planeta aia . Am terminat One Shootul. Ştii tu, chestia aia la care lucram de 2-3 zile. Uite-l aici: http://theirlivesinaglasshouse.wordpress.com/dark-and-smoky-rooms/

Scuze că trec aşa de la un subiect la altul doar că ador melodia asta şi vreau să vi-o arăt şi vouă.De când am auzit-o în One Tree Hill nu m-am mai dezlipit de ea.   

         M♥

 

and... hello?

 

Sinceră să fiu nu ştiam cum să încep.E foarte greu să te trezeşti brusc topit de impactul realităţii  nu, nu aşa. Am încercat în fiecare zi să spun ceva interesant chiar prin desen să vă transmit ceva frumos. Un singur cuvânt : eşec.Normal că scrisul e singurul la care mă pricep deşi nici aceste cuvinte nu le-am aşternut uşor. Am încercat pe n+1 foi *laughs* Încerc din nou. Un singur cuvând : bună!

Tot ce ştiu e că mi-a luat mult timp să realizez că viaţa mea s-a schimbat.Ori de câte ori încerc să îmi reconstitui în minte acel moment, în care am încetat să mai fiu "vechea eu" mă împleticesc cu o panică oarbă şi lipsită de sens. Ştii, câteodată mă gândesc cât de greu e să te desparţi de anumite persoane sau lucruri şi cât de puternici trebuie să fim. O parte a noastră doar pretinde şi promite că totul va fi bine. Cealaltă e ascunsă în spatele unei măşti. O fi bine să facem un pas în faţă în mulţimea de necunoscuţi şi să spunem "aşa sunt eu"? Pentru că eu personal cunosc persoana care aş vrea să fiu.Şi fiind undeva în mine, ştiu că aşa ar face.

Viaţa mea s-a schimbat în bine.Parţial. Poate şi un pic în rău. Chestia asta numită vacanţă de vară mă copleşeşte. Ok? şi voi? cum sunteţi? Nu ştiu câţi mai citesc pe aici.Ce-i drept blogul  meu nu mai e ce era odată.Mi-am pierdut mare parte din cititori şi nu sunt prea mândră de asta. Mi se pare un loc sobru.Parcă-i lipseşte ceva.Parcă e liceul meu pe timp de iarnă. *laughs* laughs*

Uite, azi nu am de gând să fac mare lucru. Am scris nişte chestii pe un caiet. Până le transcriu când am timp, hai să îţi arăt ce am mai făcut. Două one shooturi. Grijă că sunt rated M. hehe :D

Dark and Smoky Rooms part one  →

For Your Eyes Only →

Aştept să vorbim când aveţi chef.

M♥

 

 

 

Capitole noi

Mi-a fost dor de voi. Ştiţi, nu prea mai am chef/timp să scriu, dar vă promit că mai pun nişte feelinguri pe ici-colo.

Aşadar, am postat cu puţin timp în urmă capitolele 3 şi 4 din Their Lives In A Glass House. Mulţumesc pentru încurajări .

3-Images from the past Preview : 

-Ai o secundă?

-Ăă, da, de ce?
-Am minţit.Ok? Nu pot uita ce s-a întâmplat între noi.
-Lucas, Brooke e prietena mea cea mai bună.Şi iubita ta.
-Ştiu, dar…
-Dar nimic, bine? Acolo suntem acum…Nu e corect pentru ea să facem zarvă din asta . Nu am vrut. A fost un moment de slăbiciune. Îmi pare rău.
-Peyton…
Şi-apoi vrea să plece dar braţul lui o înconjoară. Şi acel sărut…Oh, da. Acel sărut.Vocea lui…
-Vezi?Înseamnă ceva.

-Nu poate.
-Ba da. 
-Lucas, eşti cu Brooke.
-Ştiu, şi e grozavă.Dar ea nu eşti tu.Încerc să nu fiu rănit din nou. Dar vreau să am totul cu tine,Peyton… Peyton….Peyton!!!
Strigătul ascuţit îi făcu pieptul să tresalte.Patul se zgâlţâi puternic din cauza panicii, iar Peyton se ridică brusc în capul oaselor.citeşte în continuare →

4 – Friends?! Preview : Avea ochii înţepaţi de lacrimi. Urmă un gest al mâinii lipsit de sens, apoi se aşeză convulsionată pe braţul canapelei.Aici apărea nevoia de a răscoli trecutul şi de a realiza că se întâmplă iar.

În noaptea aceea se aşezaseră pe scările de la intrare, din faţa casei lui Lucas.Ea îşi simţise inima bătându-i ca un ciocan, dar treabuiau să acţioneze cumva.
-Lucas.
-Peyton.

Şi zâmbetele lor stupide, datorate faptului că şi-au strigat numele în acelaşi timp.
-Când te-am văzut acolo în spital chiar după accident eu mă gândeam că mama nu a fost la fel de norocoasă ca tine.Şi atunci mi-am amintit, că după ce a murit,Brooke a fost alături de mine.Eram copii, iar ea venea în fiecare zi în vizită să se asigure că  sunt bine.A fost cea mai bună prietenă a mea încă de atunci.
-Viaţa e scurtă, Peyton.

-Prea scurtă să o trăieşti ca o persoană rea.Nu pot să o trădez,Lucas!
-Adică mai mult decât o facem acum… citeşte în continuare→ 

Hugs and kisses

 

 

Their lives in a glass house

Bună tuturor! Am cam lipsit o vreme, ce-i drept. Şi totuşi am fost aici.

În ultimul timp m-am plictisit şi...poate ştiţi, unii da, alţii nu, că mă ocup de chestii inutile. Cum ar fi ? Păi scriu un fanfic. Ce fel de fanfic? Unul aşa după cum am eu chef. Fără metafore dinalea cu care v-am obişnuit, fără cuvinte...întortocheate. Totul simplu. Şi interesant zic eu.

Ce ziceţi să aruncaţi o privire? Bine, nu o să vă placă. Nu e DElena. Şi ce? : ) ) Eu fac asta ca să pierd timpul.Deschid pagina şi scriu. Fără corecturi, fără perfecţiune. Poate că n-am dat-o chiar aşa de rău în bară cu gramatica, să fim serioşi.E ceva diferit.

Primele două capitole aici : http://theirlivesinaglasshouse.wordpress.com/

Rated: M !

 

 

Ciudat

Nu ştiu de ce. Chiar nu ştiu şi nici nu mă înduplec să aflu de ce nu pot scrie. Mă întreb doar dacă există ceva ce mă ţine la distanţă de pagina albă. Nu pot şi nu pot. Am încercat.

Cu toate acestea, am găsit asta, ce-i drept începută mai de mult şi am continuat-o astăzi. Şi apoi cu puţină sfială am făcut şi un post nou. Spuneţi-mi ce credeţi!

Preview "Confuzie"  : Primul etaj al clădirii.Prima masă din colţ.Primul rând terminat de ceva timp. Eşti fata care zâmbeşte, se ridică greu şi o ia la stânga pe palierul îngust.Coteşte la dreapta, apoi se sprijină de balustradă şi se aşează pe scară, rezemându-şi trupul de perete.Ochii închişi.
Ţi se învârte capul?Bine, scumpo. Pentru că nu e ceea ce pare. Pentru că privind în susul scării, dincolo de uşile duble ale clubului zăreşti o altfel de viaţă.”Şi ce dacă, nu-i nimic, dau pe gât, dau pe gât.” Încearcă fato, să îţi aminteşti cine erai ieri. Nu lăsa confuzia să te îmbete ca valul de băutură ce zace acid la picioarele tale. →citeşte în continuare

Preview "Don’t leave me" : "Mă sprijin de perete şi închid ochii.Nu trebuie şi nici nu vreau să fac loc isteriei.Mă forţez să mă uit cu calm la uşa închisă, stăpân pe mine,impunându-mi să nu mă mişc,să nu îmi scape vreun strigăt născut din panică.Dar fără tine mă îndoiesc că am să trec pe partea aceea a drumului.Voi avea veşnic mintea tulburată de pâlpâiri de vise care nu au niciun sens şi pe care totuşi memoria le va păstra." →citeşte în continuare 

 Miri♥

Summer?!

Summer?! C' mon, fraţilor fiţi serioşi! V-aţi uitat măcar o clipă pe fereastră? Eu nu am vrut.Am preferat să scriu toată dimineaţa fel de fel de prostii despre cum e să ai un început de vară naşpa, pardon adică  să scrii un fanfic despre " viaţa mea a fost şi mai bună" să te uiţi la un film care se cheamă " vara asta nu cred că pleci nicăieri" teoretic să... nu faci nimic. *laugh**laugh**laugh*. Ia să vedem... despre cine o fi vorba ?

Despre mine.

la, la, la , la link: Călători şi uite şi asta e drăguţă.Nu că s-ar potrivi cu ceva dar din câte vezi la mine toate sunt fără sens.La,la, la.
http://www.youtube.com/watch?v=vR_VeG1XW_4

M♥

Jurnal de vară

Am stat aşa într-un colţişor, nemişcată încercând să găsesc ceva despre care să scriu, ceva despre care să îi pese cuiva. Şi am realizat că singura persoană căreia îi pasă sunt eu. Aşa că scriu despre mine.

*laugh* e puţin amuzant să vrei să fi anonimă şi totuşi să ai un blog pe care scrii şi te cunosc toţi.Sau cel puţin aşa cred ei. Că mă cunosc.

Astăzi,pentru mine e oficial vară. Nu-mi pasă ce s-a întâmplat anul acesta, a fost complicat,încărcat cu tot felul de energii,epuizant. Şi la sfârşitul lui cum e oare posibil să te simţi gol pe dinăuntru? Pentru că aşa mă simt şi nu are rost să mă ascund. I'm not gonna do this anymore.

Ştii ce ? Cred că scrisul ăsta care evoluează e parte din mine. De asta am făcut o nouă rubrică. Cine ştie, poate visele devin realitate atunci când crezi cu adevărat în ele. Când crezi cu toată inima. Nu vă oblig să citiţi sau să vă daţi cu părera pentru că oricum în ultima vreme mai mult de 10 vizualizări nu am avut pe zi.  E şi asta o etapă din viaţa mea : ) )

Cum spuneam, m-am eliberat de tot. Am plâns mult, ca mai apoi să ascult melodia ASTA şi să ţip, să cânt, să mă dezlănţui. Şi mi-am spus : ok, frate. E vară şi e numai a ta ! Apoi am început să mă uit la One Tree Hill again şi again. Serialul ăsta mă ajută să mă regăsesc, să îmi dau seama măcar parţial cine naiba sunt.

Am scris ceva : http://miriandherthoughts.wordpress.com/jurnal-de-vara/astazi-fara-sens/

 

With♥,

 Miri

One shoot "OTH"

Am scris asta pentru că m-am simţit într-adevăr singură şi...singură?! nu ştiu. Am scris-o pur şi simplu. Ce e şi mai ciudat şi inexplicabil e că am publicat-o. Probabil trebuia să o las aruncată undeva, sub pat alături de celelalte tâmpenii şi manuscrisul ăla idiot.

Dar totuşi...am îmbinat frumuşel citatele în care mă regăsesc cu un conţinut... cum vreţi voi să îi spuneţi.

 

"Lucas Scott…Stai aşa de mai bine de un ceas, la masa din colţ, învârtind absent scotchul de parcă aştepţi.Dar eu ştiu că nu aştepţi pe nimeni. Văd în ochii tăi albaştri cum mintea-ţi zboară afundându-ţi sufletul în hăul de suferinţe,de palme dureroase ce lasă în urmă firicele acide de sânge ca după războaie crâncene cu focuri mocnite sau furtuni ale soartei ce urmăresc şi lovesc sufletele puternice."citeşte mai departe→

 

Anunţ.

Bună tuturor. Îmi cer scuze că sunt rapidă dar stresul şi oboseala mă determină să scriu un post scurt.

Ok... let's see...Activitatea de pe blog se cam...întrerupe pentru  următoarele două, trei luni :-s. Nu înseamnă că renunţ la scris, înseamnă că lucrez la ceva ce necesită timp,răbdare şi toate celelalte. Promit să mai las câte-un post pe la D' ale Lui Miri doar că voi încheia o vreme cu scrisul fanficurilor.

Sper că mă înţelegeţi căci am şi o perioadă complicată: urmează examenul şi sunt emoţionatăăă!!!



Promit să mă întorc curând, să nu vă dezamăgesc aşa că wish me luck and don't forget : be positive.

Miri

Fucking bored !!!

Ce mai faceţi? Cum vă merge ? Bine?! Mie ? Ăăă, la fel ca şi până acum.

Sunt mai plictisită ca oricând. De ce? Păi aşa.

Am înnebunit scriind, scriind şi scriind şi pregătindu-mă pentru examen. Am mai tras şi eu un ochi pe la Twilight (chiar dacă l-am văzut de vreo 20 de ori a fost plăcerea mea să-l admir pe Edward pe micul ecran) apoi ca să vezi : m-am mai uitat la încă 2 filme thriller : unul era "Inamicul din umbră.



Deşi nu m-a impresionat acţiunea mi-am omorât timpul cu dânsul pentru prestaţia lui  Hilary Swank (cum aşa n-o ştiţi pe Holly din P.S. I LoVe You?"). Drăguţa de ea,doctoriţă de profesie,se mută în cartierul Brooklyn într-un apartament spaţios şi neaşteptat de ieftin, defapt dubios de ieftin.Şi mai dubios proprietarul: hmm, am ştiut eu că era ceva în neregulă cu el.Toate plictisitoare bla, bla,bla.Până se trezeşte urmărită de nu ştie cine care mişună prin locuinţa ei noaptea.De aici pleacă o serie de întâmplări ciudate, ce o izolează oarecum pe fată de lume, determinând-o să nu se încreadă în nimeni.Aşa-zisul proprietar nu mi-a plăcut.Nici persoana care l-a interpretat, nici personajul, dovedind încă o dată că am dedus bine ce urma să se întâmple. El era cel cu diverse fixaţii devenind un obsedat cu gânduri...ei bine, nu prea curate astfel controlându-i lui Juliet fiecare mişcare.A fost  romantică creepy faza aia în care a injectat-o cu nu-mi amintesc acum ce ca să o adoarmă şi să facă dragoste cu ea. Foarte creepy.Finalul a fost slăbuţ, dar continui să spun că mi-a plăcut atât Hilary cât şi locul în care se desfăşoară parte din acţiune : apartamentul ăla frumos.

Mda.Cât despre celălalt film, nici nu mai ştiu cum se chema. Cert e că nu mi-a plăcut.

În schimb, dacă v-am stârnit interesul spre vizionarea câtorva filme, vă recomand cu căldură "Drag me to hell". Acela mi-a plăcut enorm chiar dacă e niţel mai vechi.O să fac un remember cu cele mai drăguţe, spre eu cât mai curând.

Am avut inspiraţie şi am scris un post :  link:http://miriandherthoughts.wordpress.com/dale-lui-miri/moarte-alba/

Ok, vă pup şi mai vorbim (:  Kisses.

Despărţire

N-am multe de zis. Cam tot centrul de interes e AICI. Am luat pauze lungi căci ochii îmi lăcrimau şi am postat mai întâi pagina şi apoi postul referitor la aceasta. Majoritatea aţi observat.

Mulţumesc, 8 C. Mulţumesc pentru tot!

Cu dragoste, Miri ♥

Noutăţi

Şi uite că a trecut şi banchetul! Nici că am prevăzut o aşa despărţire  emoţionantă. Am un feeling că am să plâng toată săptămâna. Şi cu câteva zile îi aminteam Dianei de prima zi de şcoală: eram două puştoaice care îşi încleştau mâinile una de jacheta alteia şi păşeau pragul şcolii cu rucsacele alea cu Barbie în spate.

Şi uite-ne frate acum în ultima săptămână cum plângem unii pentru alţii. Am rămas şocată. În mod plăcut pot spune. Şi îi iubesc pe toţi că buni, răi au fost ai mei 8 ani de zile.

Trecând peste noaptea nedormită, jumătate din ea vomitând probabil pe mobila din dormitorul părinţilor ( exagerez nu mă luaţi în seamă) a fost super frumos, ca acum să pot trece la chestii mai serioase.

Vă pregătesc un one shoot DElena, ceva gen sex, strong language şi iar sex. :)) Nu, n-am înnebunit. Ce aveţi băi? Asta îi place cititorului. A, stai că era să uit : nerecomandat sub 18 ani. Măcar ţineţi cont de asta când citiţi. Consider yourself warned!!! Mai multe informaţii şi one shootul săptămâna asta.

Am mai scris acest post cu scopul de a vă oferi link către noua mea creaţie. Ştiu că e greoaie şi nu mă aştept să înţelegeţi căci nici eu nu ştiu cum şi de ce am înşirat cuvintele acolo.

http://miriandherthoughts.wordpress.com/dale-lui-miri/pierduta/

Vă pup şi aştept atât comentariile voastre cât şi mailurile.

A voastră Miri

Cyanide Ville - Capitolul III

Ar fi putut fi mai bun de atât, dar n-am avut destul timp să îl scriu perfect.

Link către capitol:http://miriandherthoughts.wordpress.com/cianura-spre-drumul-din-vis/capitolul-iii/

Vă mulţumesc mult pentru aprecieri! Mă simt bine că am cunoscut persoane aşa drăguţe ca voi!

See you guys next chapter!

With love,

Miri♥

Addictions- capitolul 4

După cum spune şi titlul v-am pregătit capitolul nou din "Addictions". Ştiu că majoritatea aţi citit în continuare în engleză dar voi continua să traduc pentru cei cărora nu le place  aşa mult limba engleză sau nu o pot învăţa,e.t.c. + că m-am apucat de fanficul "Written in Blood" despre care veţi afla mai multe într-un alt post. Ok, acum hai să vorbim un pic despre "Addictions". Lucrurile devin interesante doar că... voi da eu un later edit să pun frazele care lipsesc de la sfârşit şi să corectez aşa că din când în când vă rog să mai verificaţi blogul meu căci atunci când am timp mă ocup de corectură.

Capitolul poate fi găsit aici  şi cel din W.I.B aici . Îmi cer scuze că nu vă pot răspunde cu uşurinţă la mailuri dar momentan sunt prinsă între rochiţe pentru banchet şi pantofiori şi prostioare şi ... cărţi. Multe, multe cărţi de matematică.

Btw, zilele astea am găsit ceva de citit care să-mi placă şi anume one shootul Darminei: a descris foarte frumos, atât de frumos că mi-a atras atenţia şi mi-a rămas în minte mult timp. Citiţi şi voi aici şi eventual lăsaţi-vă părerea-zic eu.Contează enorm ca un scriitor să ştie că munca îi este apreciată!

Later edit : capitolul din Addictions a fost tradus complet.

A voastră Miri.

 

Helăău ! Ştiu că n-am mai vorbit cu voi de mult timp şi nici nu am mai postat vreun capitol din cauza repetatelor confruntări cu... mine însămi.

Mi-e dor de voi- de asta vă şi scriu - căci am fost mai tot timpul ocupată, nicio secundă de respiro.

Totuşi, mă aflu aici să fac oficial faptul că mă întorc la tradus, scris, ş.a.m.d.  Am să postez în Addictions zilele-astea + că am o mică surpriză pentru voi :-"

A voastră,

Miri.

 Voi ce aţi mai făcut ? :D

Ceva e în neregulă cu debaraua !

Nu, nu. Nu e nimic în neregulă cu debaraua mea... e doar numele noului meu fic. Am avut o discuţie amuzantă pe această temă şi anume, o cititoare m-a îndrumat să-i dau numele " Mortăciunea din dulap" din moment ce n-aveam nicio idee. Gluma ei m-a inspirat şi m-a făcut să pun feelingurile cap la cap şi să scot ceva ca lumea !

Prin această creaţie vreau să vă demonstrez că pot scrie în mai multe moduri. Sunt sigură că veţi fi prinşi în acţiune şi mâine voi posta şi un rezumat, poate şi un capitol. Până atunci vă las cu prologul. Îl puteţi găsi AICI. 

Ajunge, v-am zăpăcit cu posturile !

Kisses and Hugs,

Miri♥

Addictions- capitolul 3

Am tradus capitolul 3. Sper să vă placă.Poate fi citit la adresa de mai jos :

http://miriandherthoughts.wordpress.com/about/capitolul-3/

Kisses, Miri ♥

Ce mai e nou ?

Bună. Again.

Am fost puţin dezamăgită în ultima vreme,mai precis zilele trecute. Am avut aşa de puţine vizualizări pe site-ul myvampirestories.wordpress.com iar de miriandherthoughts.wordpress.com nici numai zic. Nu ştiu pe unde e toată lumea. Cert e, că imaginaţia mea e foarte activă, are niţel chef de joacă cu Mr. Damon Salvatore, şi de aceea am continuat la fanficul Cianură spre drumul din vis. Ideea mi-a venit aseară, după ce am discutat cu bunele mele prietene despre nuştiu ce cărţi,şi chestii legate de vampiri. Eu cred că e interesant, şi vă invit să vedeţi ce a mai făcut a noastră Giulia.Găsiţi aici capitolul.

Nu am mai scris în Dreaming , nici în L.T.M.E.. Încercările mele de a transpune ceva semnificativ au eşuat. Poate într-o altă zi voi scrie şi acolo.Îmi cer mii de scuze.

Ah, şi uite, era să uit. Am găsit acest video, care mie îmi place foarte mult. Bineînţeles că este făcut de Athazagoraphobiac şi e un fel de prezentare al fanficului Addictions. Mi-a plăcut nespus, şi cred că şi voi îmi veţi împărtăşi aceeaşi părere.Vă puteţi lăsa opiniie şi pe site-ul unde scrie ficul. Sunt sigură că va aprecia.

Până data viitoare vă pup şi vă aştept părerile şi pe blogul meu. ăă, blogurile.

Miri •

Addictions - capitolul 1

M-am gândit foarte mult înainte să fac acest pas şi anume să traduc ficul.Recunosc că am fost puţin sceptică la început dar după ce am citit mai multe capitole am realizat că e chiar bun şi merită. Nu ştiu ce părere veţi avea voi. Probabil majoritatea veţi zice că sunt nebună, căci în mare parte nu mă reprezintă şi anume treaba cu drogurile. De ce să fi ales eu asta ? Genul ăsta de poveste ?

Păi  dacă stai puţin şi te holbezi în jur majoritatea tinerilor se regăsesc undeva în povestea Elenei. De ce ? Pentru că acolo i-a adus viaţa.  Ideea mi s-a părut geniala mai ales că eu una, şi sincer vă spun, m-am săturat ca lucrurile din ficuri să fie roz. Avem şi noi nevoie de ceva suspans. Nu ?

Acum aşa ca o atenţionare. Am făcut tot posibilul să mai dreg limbajul personajelor, are un conţinut neadecvat pentru copii (înţelegeţi voi ce vreau să zic). Şi prin urmare, dacă vă simţiţi ofensaţi de cele scrise acolo nu mai citiţi.Zic asta fiindcă eu doar traduc ei bine, şi pe ici pe colo am mai modificat să sune bine în română.

În caz că nu vă place, mai pregătesc ficuri aşa că fiţi pe fază. Mai am încă două ficuri şi la câte idei, dacă mă apuc să le scriu nu se vor termina niciodată.

Acum gata cu pălăvrăgeala. Capitolul  îl găsiţi aici . Vă aştept părerile,

Miri ♥

Capitolul 1 - Viciul

Degetele mele tremurau când am încercat să trec bucla de fir negru prin gaura mică a acului.Ratasem de 18 ori.Am umezit firul cu limba pentru a netezi marginile uzate şi am reîncercat.Foarte încet,firul a început să treacă până ce un spasm mi-a fulgerat prin mână.Am scăpat acul şi aţa.

-Drace ! am strigat şi m-am prăbuşit în genunchi să îl caut.
Aceasta era încă o zi fără heroină şi aveam nevoie disperată să trag ceva dar portofelul era gol.

Măcar odată dacă aş lua ceva să pot merge dreaptă,ce dracului ! am murmurat în sinea mea când mâinile mele s-au împotmolit în pământul murdar de pe alee.

-Bună, iubito!

M-am răsucit pe genunchi întorcându-mă spre vocea masculină.Un tip pe care îl cunoşteam sub numele de Tyler...Nu l-am plăcut niciodată,l-am considerat prea obraznic.

-Ce vrei?

El a râs apropiindu-se.

-Văd că eşti pregătită pentru mine.Deja în genunchi...

-Du-te dracului ! i-am răspuns concentrată pe căutarea...acului.

A râs din nou şi s-a ghemuit lângă mine.

-Ce cauţi ?

-Am pierdut un ac.

-Uh , iubito, nu cred că doreşti să îl utilizezi după ce a stat pe jos.

Am închis ochii pentru a suprima nevoia mea de a-l lovi cu pumnul.

-Nu e un fel de ac , am scrâjnit eu din dinţi.E de cusut.Am o ruptură în buzunarul hainei.

-Porţi un ac de cusut cu tine ? m-a întrebat neîncrezător.

-E un kit de călătorie,şi da.L-am purtat în geanta mea.

M-am mutat cu o jumătate de centimetru mai la dreapta şi nu ştiu cum de am făcut că mi-a stălucit peste umăr luciul de argint al acului.

-Ah da. am zis tare şi l-am luat.

Înainte de a avea şansa să îl pierd din nou,am deschis kitul şi l-am vârât acolo în poşetă.M-am ridicat odată cu Tyler.

-Ce vrei,Tyler ?am rostit nici măcar încercând să ascund iritarea din tonul meu.

El mă privea peste umăr apoi se uită în jur şi se apropie.Tot mai mult.

-Am auzit că eşti...făcu o pauză apoi zise încet nu prea bine...privirea lui se plimba cercetător pe trupul meu.Dacă stau să mă gândesc aveau dreptate.
Aveau dreptate ? M-am uitat in jos.Fizic,nu era niciun aspect diferit încă.Vreau să spun,desigur,drogurile m-au făcut mai slabă,ce-i drept. Blugii mei skinny nu se agăţau prea bine de mine şi geacă stătea cam naşpa.Dar nu percepeam vreo schimbare evidentă.Nu am tremurat chiar aşa de rău atunci.Mi-am îngustat ochii.

-Şi cine va spune ceva ? S-a întâmplat doar o data.

A ridicat din umeri respingând întrebarea.

- Sunt doar oamenii ăştia. Ah ! Dar uite, am la locul meu nişte "marfă" dacă vrei să tragi.

Bătăile inimii mi se accentuau.Da,cu siguranţă voiam,dar am ascuns entuziasmul meu.Aici era oportunitatea mea de a obţine o rezolvare numai că...unul din primele lucruri pe care le-am învăţat atunci când am început să joc acest joc a fost faptul că oamenii nu joacă cu tine gratuit.

-Nu am niciun ban.Şi ştii că... am înghiţit în sec. Ce vrei în schimb ?

Un rânjet dezgustător dansa pe buzele lui şi se legănă puţin înainte de a ridica din umeri.Din nou.

-Vreau să spun, aş face lucrul ăsta pentru tine dacă ai face şi tu ceva pentru mine,aşa m-am gândit.Am putea figura detaliile înapoi,la locul meu.

Maxilarul mi se încordă.Sex,desigur. Aş fi putut număra de câte ori am mai auzit asta... de când prietenul meu devenise traficant...

-Eu nu pot, Tyler.

A dat încetişor din cap.

-Ştiam că vei spune asta.

Şi-a strecurat mâna în buzunarul din spate, de unde a scos o pungă mică din plastic,transparentă.

-Dacă nu vei face sex cu mine,poate vei face altceva.

Ochii mi s-au mărit la vederea punguţei.M-am întins şi l-am apucat,iar Tyler mi-a dat peste mână.

-Nu,nu,nu. mă mustră el.Chestia asta nu e ieftină.

-Nici trupul meu nu este ieftin.Ce vrei Tyler ? am replicat în final exasperată.

-Ce a mai rămas ?

-Lasă-mă să văd,te rog am zis întinzănd mâna.

Mă privea suspicios.

-De ce ?

-Vreau să mă asigur că nu e zahăr literal.Eu nu sunt proastă.

El rânji,simţind probabil că e pe cale să obţină ceea ce îşi doreşte.A aruncat săculeţul spre mine.Îndată ce mi-am înfăşurat mâna în jurul plasticului neted trupul meu a fost străbătut de o durere arzătoare.

-Deci ? întrebă el încet. Avem sau nu o afacere ? mâna lui coborî în jos şi îşi desfăcu fermoarul pantalonilor.

Am închis ochii şi mi-am îndoit genunchii.Trebuia să fac acest lucru rapid ,iar Tyler va fi norocos dacă scapă cu viaţă.Când şi-a desfăcut nasturele un ecou puternic răsuna între zidurile aleii,iar capul lui Tyler zvâcni în direcţia sunetului.

-Rahat, a blestemat în şoaptă luptând să îşi ţină pantalonii descheiaţi.M-am întors şi am văzut capacul unui coş de gunoi rulând în forma de semilună,apoi am căutat frenetic orice l-ar fi determinat pe Tyler să se sperie şi să fugă.Oraşul ăsta a fost plin de tipi mai rău de cât el.Dar din moment ce a luat-o la goană ar fi fost cazul să fac şi eu la fel.

Înainte să calculez figura,am auzit vocea lui.

-Elena ?

M-am apăsat pe genunchi.

Am auzit paşii ce se opreau în spatele meu.

-Te rog, spune-mi că nu ai fost pe cale să faci ceea ce mă gândesc.

Am respirat profund.

-Nu pot fi de serviciu şi astăzi,detectiv .

Mi-a susţinut umărul şi m-a tras mai aproape să mă poată privi.

-Cât de mult crezi că va mai dura să te ucidă ? întrebă el răspicat.

Mi-am aruncat ochii peste cap.

-Cred că vei afla atunci când va sosi verificarea din partea departamentului.A deschis gura să răspundă dar nu i-am oferit ocazia. Ştiu, nu ţi-ar plăcea să îţi pierzi preţioasa carte de identitate , aşa că  ar trebui să îţi pese mai puţin de mine atunci când mor.

Am fost un informator confidenţial pentru domnul Salvatore pentru aproape un an.Într-o după-amiază fostul meu prieten m-a luat cu el într-un loc pe care îl numea depozit să luăm droguri, apoi a plecat după băutură.Din fericire pentru el a uitat să mă mai ia de acolo când poliţiştii au înconjurat zona.Eu ,personal aveam doar două pungi de cocaină la mine şi nu am ştiut că  şi în camera din spate e plin de aşa ceva.Am fost singura din depozit, aşa că m-au arestat.După ore şi ore de interviuri cu poliţişti m-au crezut că nu am idee de ceea ce ar fi fost acolo.Apoi au venit cu o afacere pentru mine, cum că dacă îi ajut să îl prindă pe cel care a adus droguri acolo, mă vor scăpa de pedeapsă. O lună mai târziu tipul era în închisoare.Am hotărât să colaborez cu poliţia în schimbul banilor.De fiecare dată când le dădeam un sfat valoros primeam câte 500 de dolari.

A oftat.

-Nu eu sunt în cauză de pierdere a cărţii de identitate. Miss Gilbert, am spus că data viitoare când eşti prinsă mergi la închisoare.Fără o altă ofertă.

-Îţi promit ,domnule Salvatore că nu voi fi prinsă.

M-am sprijinit de perete,cu braţele încrucişate la piept şi cu un picior îndoit în unghi de 90 de grade.Am putut simţi cum muşchii mi se contractă şi încep să tremur,iar această poziţie mă ajuta cât de cât cu echilibrul.

Ochii lui albaştrii şi reci îmi susţineau privirea şi un fior îmi scutura coloana vertebrală.

Damon Salvatore era categorisit  drept unul dintre poliţiştii tineri,poate prea tânăr să fie detectiv.Totuşi a reuşit sâ pună mâna pe un infractor care a stat neatins timp 20 de ani şi a rezolvat optsprezece cazuri încă din primele şase luni de carieră.

Pe lângă excelarea evidentă la locul de muncă,fizic el a depăşit cele mai tari modele masculine.Purta foarte des negru, ca şi acum.I se potrivea foarte bine tricoul mulat.Damon, dacă nu ar fi fost poliţist...i-o dădeam odată.Vreau să zic...ieşeam cu el.

A clătinat uşor din cap, a expirat încă o dată înainte să îşi vâre mâna în buzunarul hainei şi să scoată o poza.

-O cunoşti ?

Am privit cu seriozitate,ba mai mult, am recunoscut fata.

-Da.

-Cine este ?

-Vicki Donovan, am răspuns cinstit.

Când am privit hârtia multe pete mici şi albe mi s-au aşezat pe retină instaurându-mi o durere îngrozitoare de cap.Oh,drace. Trebuia să scap repede de Damon înainte să apară vălul de greaţă,vărsăturile intense şi spasmele musculare.Aveam nevoie să utilizez chestia din buzunar.

-Când a fost ultima oară când ai văzut-o ?

-Nu ştiu.

-Gândeşte-te ,Elena ! mă solicită el.

Hello guys !

Bună! Numele meu e Mirela şi traduc fanficul Addictions sau pe româneşte Dependenţe. Majoritatea mă cunoaşteţi de pe vechiul blog. Va fi foarte diferit comparativ cu ceea ce am mai scris.Sper  să nu vă dezamăgesc şi acesta ar putea fi - de ce nu - începutul unui nou fic de succes. Vă pup şi vă aştept părerile !

P.S. fanfic scris de Athazagoraphobiac.

A voastră,

Miri ♥