Te uiţi înspăimântată. Îţi vezi mâinile, cu degetele încleştate şi palmele rigide măturând raft de raft cu gesturi scurte şi mânioase.Şi peste tot în jur, boarfele aruncate încep să ridice mormane.Cu orice preţ trebuie să te stăpâneşti, dar e imposibil.Fel de fel de nuanţe roşiatice alternează vijelios în ochii tăi.Îţi desfaci sacoul şi intri sub duş. Stai. Mai întâi îţi torni un pahar de wiskey. Defapt bei lung din sticlă.
Eşti transpirată, breteaua de la sutien de abia se mai ţine şi tricoul pe care îl azvârli de colo-colo ar trebui spălat.Astăzi, când e linişte în apartament şi auzi doar zgomotul ţevilor deschizi sertarul lui. Ai acolo nişte bani, pe care îi priveşti consternată apoi desfaci degetele şi îi împrăştii pe sub mobilă.
La ce îţi trebuie amintiri când ele îţi oglindesc defapt timpul pierdut ? Îţi e greu să stai noaptea nemişcată, cu pleoapele veştede de oboseală, închise şi să te frângi de durere în căldura de gheaţă a patului ca mai apoi să te ridici şi să păşeşti tremurând.
Ai ochii la fel de încleştaţi.Nu ai trecut destul prin viaţă, deşi nici la început nu eşti.Însă viaţa ta a avut sens. Căci printre acele momente ruşinoase, mizerabile, triste sau banale a existat o scânteie, o cutremurătoare luminiţă a fericirii.
Ce faci ? Îţi sprijini fruntea înfierbântată de marginea chiuvetei şi îţi laşi părul să ţi se aştearnă înainte ca o perdea. Te laşi cuprinsă de panică şi simţi cum ţi se întoarce stomacul.
Firul gândurilor se curmă brusc. Nu mai e nimeni. Eşti singură şi percepi această singurătate ca pe o chestie nasoală care te sufocă. Îţi duci instinctiv mâna la gât pentru a căuta sursa înţepăturii iar hainele lui, cele pe care le-ai aruncat mai devreme îţi strâng îngrozitor sufletul şi pe atât de neaşteptat, pe atât de oribil îţi dai o palmă în cap şi te aşezi în genunchi. El nu mai e. Convulsionată de plâns îţi ascunzi obrazul în cămaşa de catifea.
Degetele îţi înţepenesc pe urechiuşa metalică a nasturelui căzut. Te apropii concret de locul ce îţi generează o astfel de lovitură năpraznică. Dintr-o dată mintea ţi se limpezeşte căci simţi cioburi din icoana timpului pierdut, străfulgerări de gânduri uitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu