joi, 17 noiembrie 2011

another end

Şi parcă nu era de ajuns că am fost supărată toată ziua şi că nu mi-am găsit cuvinte care să exprime frustarea şi furia pe care am simţit-o.La un momentdat nu ştiam de ce mă comport ciudat, dar când am ajuns acasă mi-am dat seama că am presimţit.

Şi pentru prima dată, Miri a rămas fără cuvinte,s-au pierdut undeva, la graniţa dintre un post scurt şi frisoanele pe care le simte... şi... s-a dus o parte din ea, probabil când Mark a pus stiloul jos şi a vibrat liniştea.Şi uite aşa s-a terminat şi One Tree Hill.Şi ca să închei frumos nu pot decât să las un citat (pentru că eu nu mă simt în stare să spun ceva care să capete sens în clipa asta).[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Kl8nh0ncehI?rel=0&w=560&h=315]
Când oamenii plâng la filme,înseamnă că în acel teatru negru,scopul de aur al magiei a fost atins...Chiar şi pentru o secundă.
Apoi ei ies în lumina orbitoare a logicii şi a raţiunii şi pleacă simţindu-se stingheri fără măcar să înţeleagă de ce.
Când un cântec stârneşte o amintire...
Când firele de praf strălucesc într-o rază de lumină...îţi pierzi atenţia de la lume...
Când asculţi un tren pierzându-se în noapte şi te întrebi unde s-ar putea duce...
Păşeşti dincolo de cine eşti şi unde eşti. 

Miri♥

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu