Este 14 : 45.Ceasul ăsta nenorocit se mişcă prea repede, iar eu mă simt de parcă mi-aş frânge degetele pe taste.Pierd un cuvânt şi se mai duc câteva minute.Mai şterg un rând,apoi iar scriu.Nu sună bine deloc.Recitesc.Scriu iar.Mă simt de parcă am ceva acolo în piept, care mă deranjează.Mă deranjează atât de des încât am tendinţa de a pune mâna. Nu doare, ci într-un fel arde...Nu mă mai lasă să scriu.Mă tot gândesc la ce e mai rău : că m-am pierdut pe mine şi nu mă regăsesc, sau partea cu scrisul.Astăzi făceam un an de când mi-am propus prima oară să intru în blogosferă. Da, cred că asta e partea pe care o accept cel mai greu. Anul trecut pe vremea asta, scriam primul post.Huh, iar anul ăsta...cred că îl scriu pe ultimul.
O să trag o mică liniuţă ______ . Nu cred că-mi revin. Mi-ar plăcea tare să stau să vorbesc cu voi despre nopţile nedormite, despre Crăciunul ăsta perfect care s-a dus şi m-a lăsat cu un gust amar.Dar chestia e că nu mai e la fel, oricât aş încerca.Vreau să nu îmi mai pese de realitate,însă ori de câtre ori mă scufund în vis se găseşte câte-un deştept să mă lovească-n cap. Mai bine m-ar lovi la propriu.Şi dacă-i atâta dramă, măcar dă-o la mine pe toată.Eu n-aş înapoia-o lumii.
negarea*
RăspundețiȘtergereŞi eu am trecut prin asta. Cât timp n-am postat pe blog, mă luptam cu lipsa asta de curaj. Da, cred că asta e: lipsă de curaj. Denial. Neacceptarea, hegarea că ceva din noi s-a schimbat şi că ne e greu să ne adaptăm cu ce e nou. Dar nici nu ştim ce e nou, nu? Probabil şi asta e o noutate. Încă mi-e greu să scriu, iar tot ce reuşesc să înşir pe o foaie sună prost, prea prost ca să postez.
RăspundețiȘtergereProbabil m-am contrazis pe mine şi poate nici nu trebuia să scriu aici atât, dar simt că ceva o să fie mai bine. Pentru tine, pentru mine, probabil pentru amândouă.
Love,
Darmi
O să fim bine.Chiar foarte. Îmi promit mie şi îţi promit şi ţie :*
RăspundețiȘtergereMuch love.
Atunci e perfect. E primul "jurământ" pe care-l fac anul ăsta.
RăspundețiȘtergere