Noaptea se prelinge printre crăpăturile de sticlă în care e îmbibat peisajul fărâmiţând otrava de un roşu încântător al clipei de dinaintea morţii.Tot scenariul macabru tremură sub asfaltul clătinat.În jurul meu e doar linişte.Stau pe partea opusă a străzii şi am impresia că lumea se opreşte pentru că mă opresc şi eu să privesc cerul.Nu prea are relevanţă.Nu prea ştiu de ce o fac, de ce nu pot să mă comport normal şi să traversez pe la trecerea de pietoni fără să aştept minute bune până se eliberează şoseaua. Mă gândesc că e decembrie,24. Sunt puţin fericită dar lipseşte ceva... Ştii, am avut aseară un vis atât de frumos încât am crezut că e adevărat, apoi când m-am trezit mi-a fost atât de ciudă încât am început să plâng în hohote.La visul ăla mă gândeam...
Ce simte oare lumea asta amorţită la ferestre?Mă-ntreb aşa, ca şi cum nu sunt singură.Eu chiar simt că vine Crăciunul.Mă cam străpunge cu totul, dar mă face într-un fel să mă simt bine. Aş fi vrut să scriu ceva mai frumos, caracteristic doar că sunt obosită.
Trebuie să vă urez,dragilor, Crăciun fericit♥ şi sper că vă simţiţi bine în momentul ăsta.
Iti doresc un Caraciun fericit si plin de bucurii!:x:x:x:x
RăspundețiȘtergere