Degetele mele tremurau când am încercat să trec bucla de fir negru prin gaura mică a acului.Ratasem de 18 ori.Am umezit firul cu limba pentru a netezi marginile uzate şi am reîncercat.Foarte încet,firul a început să treacă până ce un spasm mi-a fulgerat prin mână.Am scăpat acul şi aţa.
-Drace ! am strigat şi m-am prăbuşit în genunchi să îl caut.
Aceasta era încă o zi fără heroină şi aveam nevoie disperată să trag ceva dar portofelul era gol.
Măcar odată dacă aş lua ceva să pot merge dreaptă,ce dracului ! am murmurat în sinea mea când mâinile mele s-au împotmolit în pământul murdar de pe alee.
-Bună, iubito!
M-am răsucit pe genunchi întorcându-mă spre vocea masculină.Un tip pe care îl cunoşteam sub numele de Tyler...Nu l-am plăcut niciodată,l-am considerat prea obraznic.
-Ce vrei?
El a râs apropiindu-se.
-Văd că eşti pregătită pentru mine.Deja în genunchi...
-Du-te dracului ! i-am răspuns concentrată pe căutarea...acului.
A râs din nou şi s-a ghemuit lângă mine.
-Ce cauţi ?
-Am pierdut un ac.
-Uh , iubito, nu cred că doreşti să îl utilizezi după ce a stat pe jos.
Am închis ochii pentru a suprima nevoia mea de a-l lovi cu pumnul.
-Nu e un fel de ac , am scrâjnit eu din dinţi.E de cusut.Am o ruptură în buzunarul hainei.
-Porţi un ac de cusut cu tine ? m-a întrebat neîncrezător.
-E un kit de călătorie,şi da.L-am purtat în geanta mea.
M-am mutat cu o jumătate de centimetru mai la dreapta şi nu ştiu cum de am făcut că mi-a stălucit peste umăr luciul de argint al acului.
-Ah da. am zis tare şi l-am luat.
Înainte de a avea şansa să îl pierd din nou,am deschis kitul şi l-am vârât acolo în poşetă.M-am ridicat odată cu Tyler.
-Ce vrei,Tyler ?am rostit nici măcar încercând să ascund iritarea din tonul meu.
El mă privea peste umăr apoi se uită în jur şi se apropie.Tot mai mult.
-Am auzit că eşti...făcu o pauză apoi zise încet nu prea bine...privirea lui se plimba cercetător pe trupul meu.Dacă stau să mă gândesc aveau dreptate.
Aveau dreptate ? M-am uitat in jos.Fizic,nu era niciun aspect diferit încă.Vreau să spun,desigur,drogurile m-au făcut mai slabă,ce-i drept. Blugii mei skinny nu se agăţau prea bine de mine şi geacă stătea cam naşpa.Dar nu percepeam vreo schimbare evidentă.Nu am tremurat chiar aşa de rău atunci.Mi-am îngustat ochii.
-Şi cine va spune ceva ? S-a întâmplat doar o data.
A ridicat din umeri respingând întrebarea.
- Sunt doar oamenii ăştia. Ah ! Dar uite, am la locul meu nişte "marfă" dacă vrei să tragi.
Bătăile inimii mi se accentuau.Da,cu siguranţă voiam,dar am ascuns entuziasmul meu.Aici era oportunitatea mea de a obţine o rezolvare numai că...unul din primele lucruri pe care le-am învăţat atunci când am început să joc acest joc a fost faptul că oamenii nu joacă cu tine gratuit.
-Nu am niciun ban.Şi ştii că... am înghiţit în sec. Ce vrei în schimb ?
Un rânjet dezgustător dansa pe buzele lui şi se legănă puţin înainte de a ridica din umeri.Din nou.
-Vreau să spun, aş face lucrul ăsta pentru tine dacă ai face şi tu ceva pentru mine,aşa m-am gândit.Am putea figura detaliile înapoi,la locul meu.
Maxilarul mi se încordă.Sex,desigur. Aş fi putut număra de câte ori am mai auzit asta... de când prietenul meu devenise traficant...
-Eu nu pot, Tyler.
A dat încetişor din cap.
-Ştiam că vei spune asta.
Şi-a strecurat mâna în buzunarul din spate, de unde a scos o pungă mică din plastic,transparentă.
-Dacă nu vei face sex cu mine,poate vei face altceva.
Ochii mi s-au mărit la vederea punguţei.M-am întins şi l-am apucat,iar Tyler mi-a dat peste mână.
-Nu,nu,nu. mă mustră el.Chestia asta nu e ieftină.
-Nici trupul meu nu este ieftin.Ce vrei Tyler ? am replicat în final exasperată.
-Ce a mai rămas ?
-Lasă-mă să văd,te rog am zis întinzănd mâna.
Mă privea suspicios.
-De ce ?
-Vreau să mă asigur că nu e zahăr literal.Eu nu sunt proastă.
El rânji,simţind probabil că e pe cale să obţină ceea ce îşi doreşte.A aruncat săculeţul spre mine.Îndată ce mi-am înfăşurat mâna în jurul plasticului neted trupul meu a fost străbătut de o durere arzătoare.
-Deci ? întrebă el încet. Avem sau nu o afacere ? mâna lui coborî în jos şi îşi desfăcu fermoarul pantalonilor.
Am închis ochii şi mi-am îndoit genunchii.Trebuia să fac acest lucru rapid ,iar Tyler va fi norocos dacă scapă cu viaţă.Când şi-a desfăcut nasturele un ecou puternic răsuna între zidurile aleii,iar capul lui Tyler zvâcni în direcţia sunetului.
-Rahat, a blestemat în şoaptă luptând să îşi ţină pantalonii descheiaţi.M-am întors şi am văzut capacul unui coş de gunoi rulând în forma de semilună,apoi am căutat frenetic orice l-ar fi determinat pe Tyler să se sperie şi să fugă.Oraşul ăsta a fost plin de tipi mai rău de cât el.Dar din moment ce a luat-o la goană ar fi fost cazul să fac şi eu la fel.
Înainte să calculez figura,am auzit vocea lui.
-Elena ?
M-am apăsat pe genunchi.
Am auzit paşii ce se opreau în spatele meu.
-Te rog, spune-mi că nu ai fost pe cale să faci ceea ce mă gândesc.
Am respirat profund.
-Nu pot fi de serviciu şi astăzi,detectiv .
Mi-a susţinut umărul şi m-a tras mai aproape să mă poată privi.
-Cât de mult crezi că va mai dura să te ucidă ? întrebă el răspicat.
Mi-am aruncat ochii peste cap.
-Cred că vei afla atunci când va sosi verificarea din partea departamentului.A deschis gura să răspundă dar nu i-am oferit ocazia. Ştiu, nu ţi-ar plăcea să îţi pierzi preţioasa carte de identitate , aşa că ar trebui să îţi pese mai puţin de mine atunci când mor.
Am fost un informator confidenţial pentru domnul Salvatore pentru aproape un an.Într-o după-amiază fostul meu prieten m-a luat cu el într-un loc pe care îl numea
depozit să luăm droguri, apoi a plecat după băutură.Din fericire pentru el a uitat să mă mai ia de acolo când poliţiştii au înconjurat zona.Eu ,personal aveam doar două pungi de cocaină la mine şi nu am ştiut că şi în camera din spate e plin de aşa ceva.Am fost singura din depozit, aşa că m-au arestat.După ore şi ore de interviuri cu poliţişti m-au crezut că nu am idee de ceea ce ar fi fost acolo.Apoi au venit cu o afacere pentru mine, cum că dacă îi ajut să îl prindă pe cel care a adus droguri acolo, mă vor scăpa de pedeapsă. O lună mai târziu tipul era în închisoare.Am hotărât să colaborez cu poliţia în schimbul banilor.De fiecare dată când le dădeam un sfat valoros primeam câte 500 de dolari.
A oftat.
-Nu eu sunt în cauză de pierdere a cărţii de identitate. Miss Gilbert, am spus că data viitoare când eşti prinsă mergi la închisoare.Fără o altă ofertă.
-Îţi promit ,domnule Salvatore că nu voi fi prinsă.
M-am sprijinit de perete,cu braţele încrucişate la piept şi cu un picior îndoit în unghi de 90 de grade.Am putut simţi cum muşchii mi se contractă şi încep să tremur,iar această poziţie mă ajuta cât de cât cu echilibrul.
Ochii lui albaştrii şi reci îmi susţineau privirea şi un fior îmi scutura coloana vertebrală.
Damon Salvatore era categorisit drept unul dintre poliţiştii tineri,poate prea tânăr să fie detectiv.Totuşi a reuşit sâ pună mâna pe un infractor care a stat neatins timp 20 de ani şi a rezolvat optsprezece cazuri încă din primele şase luni de carieră.
Pe lângă excelarea evidentă la locul de muncă,fizic el a depăşit cele mai tari modele masculine.Purta foarte des negru, ca şi acum.I se potrivea foarte bine tricoul mulat.Damon, dacă nu ar fi fost poliţist...i-o dădeam odată.Vreau să zic...ieşeam cu el.
A clătinat uşor din cap, a expirat încă o dată înainte să îşi vâre mâna în buzunarul hainei şi să scoată o poza.
-O cunoşti ?
Am privit cu seriozitate,ba mai mult, am recunoscut fata.
-Da.
-Cine este ?
-Vicki Donovan, am răspuns cinstit.
Când am privit hârtia multe pete mici şi albe mi s-au aşezat pe retină instaurându-mi o durere îngrozitoare de cap.Oh,drace. Trebuia să scap repede de Damon înainte să apară vălul de greaţă,vărsăturile intense şi spasmele musculare.Aveam nevoie să utilizez chestia din buzunar.
-Când a fost ultima oară când ai văzut-o ?
-Nu ştiu.
-Gândeşte-te ,Elena ! mă solicită el.
M-am gândit foarte mult înainte să fac acest pas şi anume să traduc ficul.Recunosc că am fost puţin sceptică la început dar după ce am citit mai multe capitole am realizat că e chiar bun şi merită. Nu ştiu ce părere veţi avea voi. Probabil majoritatea veţi zice că sunt nebună, căci în mare parte nu mă reprezintă şi anume treaba cu drogurile. De ce să fi ales eu asta ? Genul ăsta de poveste ?
