Capitolul I

Capitolul I - Despărţire

Vocile răsunau ca un ecou pe terasa puternic luminată.

-Giulia, e grozav. Cine ar fi crezut că poţi organiza o asemenea petrecere.Mă bucur că am venit!

Dialogurile se întretăiau şi erau purtate pe un ton ridicat.Am continuat să desfac fără prea mare tragere de inimă sticlele de băutură în spatele barului, ajutată de Dixon şi Luke care se foiau între bucătărie şi living salutându-i politicos pe toţi cei prezenţi.

-N-o să-ţi placă deloc , mi-a şoptit Monica. Tipii de pe terasă s-au îmbătat şi au dat naştere unui adevărat vacarm.

Mi-am făcut drum prin mulţime, schiţându-i lui Dixon un semn discret,care îşi puse repede mâna pe braţul meu.

-Nu e bine, Dix. N-a fost o idee bună să îi invităm pe tipii din Beverly Place.

- Ce vrei să spui ? Toţi suntem din Beverly Place, Giul, mă alintă el.Eşti în regulă?

-Nu chiar. Mă tem ca Wayne să nu facă vreo prostie.E beat şi...

-Mă ocup eu.

Am continuat să împrăştii zâmbete călduroase şi m-am chinuit fără succes să scot dopul unei sticle de şampanie în timp ce urcam la etaj, unde tumultul  se mai domolea.

-Eşti o gazdă extraordinară, Giulia.

-Mulţumesc, Michael. Acum încerc să ajung la dormitor.

Mă înlănţui cu braţul.

-Te conduc.

Am încremenit de spaimă când degetele lui au alunecat într-o curbă fină pe abdomenul meu.

-Nu,Mike.Dar mă poţi ajuta cu asta.

Studie puţin sticla şi apoi, cu o singură mişcare împinse dopul care sări în aer lăsând în urmă vârtejuri confuze de băutură.M-am silit să zâmbesc, când am văzut sclipirea acelor ochi mari,albaştri şi rotunzi.

-Noapte bună.

- Poate noi doi găsim ceva de făcut şi noaptea va fi întradevăr bună, păpuşă.

-La dracu.Tu eşti mai bun de atât,eşti jucător de fotbal american şi nu îţi place să te culci cu fete virgine.Las-o baltă, eşti umpic ameţit.

Am alergat repede pe coridorul pustiu, încărcat de lumini chihlimbarii înainte să fiu nevoită să îi privesc chipul desfigurat de furie.Nu îl jignisem niciodată pe Michael, doar că îl respinsesem în mod repetat.

-Chris?! Chris ?!

Conştientă de ţipete şi gemete, priveam fără expresie peretele. Dormitorul meu.Patul meu,comoda mea.

Cu aproximativ o oră înainte eram tot aici, goală şi lipită de corpul lui,iar el îmi spunea că mă vrea atât de mult,că mă iubeşte şi că mă va aştepta să fac acel pas.

Nu se mai auzeau râsete şi clinchete de pahare, ci doar eu resimţeam atmosfera apăsătoare dintre cei doi. Mi-am lipit spatele de perete,cu ochii încărcaţi de lacrimi.Jeniffer,fata din anul 2.

-Imi place pielea ta.Aici,aici şi aici.

-Oh,Chris.Doamne daa!

-Ah, Jen.

Jeniffer,cum de nu am ştiu?Ea e târfa cu care iubitul şi-o trage pe la spatele meu.

-Bună dimineaţa, Beverly Hills!

Rămăşiţele petrecerii zăceau împrăştiate prin toată casa.Am aşezat ceştile de cafea în dreptul fiecăruia,apoi mi-am găsit un loc lângă Luke.

-Cum merge treaba, drăguţo?

Am ciocănit plictisită cu unghiile în masă.

-Nu ştiu.

-Chris ?

-În dormitor.

-Dixon ?

-În baie.Se luptă cu greaţa.

-Am rămas aşa de puţini...

Am aprobat indiferentă.

Dintr-o dată se auzi un mic bocănit ce mi-a captat pentru scurt timp atenţia.

În cadrul uşii apăru Jeniffer.  La fel de brusc scoase un mic icnet,apoi se îndoi de mijloc  şi se prăbuşi dând drumul ceştii de cafea care se făcu praf pe podea. Am rămas înţepenită.Fără suflare.

Am blestemat ziua în care am plecat din Beverly Hills.Ziua în care am ajuns în Cyanide Ville. Numele acestui loc face legătura între mine şi secretul meu.Crezi că realitatea se poate îmbina cu ficţiunea ? Ai fost vreodată într-un oraş care nu a existat ?Eu da.Bănuieşti ce s-a întâmplat cu Jeniffer ? Dacă da, dă-mi voie să te întreb. Crezi că mă cunoşti ?

Îmi vei răspunde că nu.