Unu

Acest capitol aşteaptă revizuire.

Damon stătea în copacul din faţa ferestrei Elenei.Privea cu tristeţe cum ea fremăta în jurul camerei pregătindu-se. Purta rochia ei şi un zâmbet pe buze : un zâmbet pe care el nu l-a mai văzut înainte. Se muta de colo-colo emoţionată lucru ce l-a făcut pe el să se simtă un pic vinovat. A forţat sentimentul spunându-şi că cel puţin nu o va afecta. Nu îi va fi dor de el. Dar buza lui s-a lăsat în jos gândindu-se la inelul pe care Stefan i l-a arătat mai devreme.

"Ce crezi ? " întrebă el aruncând o cutie neagră în salon.

Damon l-a prins şi a îngheţat. 

"Sunt destul de sigur că statul Virginia se cam încruntă la căsătoriile între persoane de acelaşi sex," batjocori încercând să-şi ascundă panica. 

Stefan şi-a dat ochii peste cap.

"Este pentru Elena." S-a apropiat făcându-i semn lui Damon pentru a deschide cutia. "Crezi că îi va plăcea ?"
Stomacul i s-a răsucit şi s-a simţit rău când a deschis cutia  şi s-a uitat la diamantul în formă de inimă suspendat pe banda de argint.

A închis repede revenind cu privirea către fratele său mai mic.

"Îi va plăcea", a murmurat mai rece decât se aştepta să sune sau decât intenţiona.

"Vii in seara asta, nu?" a întrebat Stefan în timp ce  Damon se plimba prin cameră, spre uşa din faţă.

"Serios? Nu-i prima dată când am absolvit liceul. Cred că voi trece."

"Elena te vrea acolo."

A inhalat profund aer.

"Distrează-te" a replicat înainte de a părăsi încăperea.

De atunci, a stat numai în faţa camerei cu ochii aţintiţi la Elena. A rămas holbându-se la umbre cât timp a urmărit-o prin casă. S-a gândit mult la toate sentimentele ce i le poartă şi a decis să le păstreze pentru el. Ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat cineva ar fi fost ca lucrurile din 1864 să se repete, chiar dacă credea cu adevărat că a fost menit să fie de această dată acolo. Nu avusese de ales în cazul lui Katherine, nici nu trebuia să rămână să-l vadă pe Stefan suflându-i fata. Din nou.

Ar fi trebuit să fie prieten cu Elena. Ar fi trebuit să vadă filme, să joace biliard,să facă tot felul de lucruri împreună.Atâta timp cât ea a fost o parte din viaţa lui, Damon s-a simţit bine fiind prietenul ei  în timp ce ea se întâlnea cu fratele său.

Dar Stefan să o ceară...

Nu a putut suporta ideea.

A existat totuşi o urmă de speranţă ca ea să-şi dea seama şi să vină la el. Acum era timpul să părăsească Mystic Fallsul, ceea ce trebuia făcut din clipa în care a constatat că e îndrăgostit de Elena.

A renunţat la gândurile ce îl frământau atunci când a văzut-o apropiindu-se de fotografia încadrată pe dulapul ei.Zâmbetul i s-a estompat căci emoţii amărui o încercau. O imagine cu părinţii ei...

"Aş vrea să puteţi fi aici pentru a vedea. Mi-e atât de dor de voi."

Damon nu şi-a dorit nimic mai mult decât să o îmbrăţişeze,să preia durerea din vocea ei. Ea se învinuia pentru accident deşi nu mai era nimic de făcut în legătură cu acesta.Câteva lacrimi s-au rostogolit pe obrazul ei fin.A adulmecat aerul vrând prea brusc să se calmeze.

Nu îşi dădu seama cât de frig e afară.Aşa că Damon s-a mutat în interior.Era încă devreme.Elena avea timp pentru un pui de somn înainte de începerea ceremoniei urmată de petrecerea de la Grill.
S-a aşezat uşor pe marginea patului ei.

I-a atins delicat părul urmărind linia pomeţilor, a maxilarului,a buzelor...Ar fi fost ultima dată când o vedea  aşa că o privi gravându-i chipul în minte. Îşi apăsă buzele  pe fruntea ei .

"La revedere, Elena" a surâs şi a dispărut.

Grill era plin.Aproape întreg oraşul a suferit transformări pentru a sărbători absolvirea celei mai recente clase. Elena a petrecut într-o bună dispoziţie înconjurată de toţi cei dragi.Ar fi fost mai bine ca celălalt frate să-şi facă apariţia.Vorbise despre această zi non-stop timp de câteva luni şi ar fi apreciat ca Damon să fie acolo pentru ea.

Când l-a văzut pe Stefan croindu-şi drum prin mulţime i-a zâmbit şi s-au întâlnit la jumătatea distanţei.

"Noi am reuşit", a strigat încercând să acopere zgomotul puternic.

"Tu ai reuşit" o corectă el cu un zâmbet. "Putem vorbi afară?"

Odată ajunsă Elena respiră adânc.Se simţea bine să evadeze o clipă din vacarmul petrecerii.

"Unde e Damon?" a întrebat.

Stefan clătină din cap.

"Nu e aici ?"

"Ar trebui să fie dar nu am auzit nimic de el toată ziua."
Sprâncenele lui Stefan se încruntară de îngrijorare.