promisiuni

Taylor Swift - Back to December (am ascultat-o astăzi şi am simţit nevoia să o aşez în post chiar dacă n-am un motiv...).
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=jjar7np_wuE?rel=0&w=853&h=25]
Astăzi a fost o zi cât se poate de liniştită.E ultima zi din an şi am mintea complet goală în momentul ăsta, ca şi când cuvintele pe care le scriu acum ţâşnesc dintr-un fundal alb.Am citit Eve (de Anna Carey).Eu doar...M-am oprit o clipă şi am fost geloasă.Geloasă pe  fata din carte. Dacă aţi citit-o probabil ştiţi că ea se îndrăgoseşte şi trece prin multe piedici,fiind pusă să aleagă între adevărata dragoste şi propria ei viaţă.Nu e vorba că mi-aş dori să păţesc ca ea,să mă transpun într-o lume fantastică presărată cu aventuri distopice.E vorba doar de dragoste.
Tot astăzi,m-am uitat la vreo 10-12 episoade din Prison Break (recomand,recomand,recomand!). Am vrut să mă relaxez, apoi la ora asta devine un obicei ca în ultima zi din an să mă aşez lângă tata în sufragerie şi să ascultăm teatru radiofonic. Făceam asta de când eram mică, dar anul ăsta mai puţin. Anul ăsta sunt aici,lângă pagina albă.

Obişnuiam să fac liste cu promisiuni sau cu simple lucruri pe care nu le-am realizat încă.Şi mă gândeam că dacă le voi scrie acolo, se vor îndeplini şi mă vor determina să lupt mai mult pentru ele.

Aşadar, listă de promisiuni pentru Anul Nou:

1. Promit să fac tot posibilul şi să scriu în continuare.(Nu contează ce se va întâmpla, trebuie doar să scriu).


2. Promit să fiu cuminte.


3. Promit să o ascult pe mama pentru că are mereu dreptate.


4. Promit să o las mai moale cu serialele TV (asta e imposibil, man!!!).


5. Promit să fiu atentă la şcoală şi să învăţ bine în continuare.


6. Promit să fiu înţelegătoare cu băieţii şi să nu le mai dau maxime înainte să ascult ce au ei de spus.


7. Promit să las un post în stilul meu caracteristic pe 1 ianuarie.


8. Promit să-mi scrutez cu atenţie adâncurile şi să-mi dau seama de ceea ce vreau cu adevărat.


9. În cazul în care ceea ce vreau e justificat, promit să-i spun tipului pe care îl plac ce simt.


10. Promit să visez în continuare, indiferent dacă visul se rezumă la Edward Cullen sau Damon Salvatore sau Lucas Scott sau Michael Scofield, ori toţi la un loc.


11. Promit să nu mă schimb prea mult deşi îmi cam doresc o viaţă nouă.


12. Promit ca după ce mă îmbăt la noapte, să nu fac prea mare zarvă din asta.

La mulţi ani,dragilor ! ♥ Dacă n-o ziceam acum cu siguranţă o ziceam dimineaţă,dar mai bine mai devreme(hihi xD).

Much love,
Miri♥

december,27

Este 14 : 45.Ceasul ăsta nenorocit se mişcă prea repede, iar eu mă simt de parcă mi-aş frânge degetele pe taste.Pierd un cuvânt şi se mai duc câteva minute.Mai şterg un rând,apoi iar scriu.Nu sună bine deloc.Recitesc.Scriu iar.
Mă simt de parcă am ceva acolo în piept, care mă deranjează.Mă deranjează atât de des încât am tendinţa de a pune mâna. Nu doare, ci într-un fel arde...Nu mă mai lasă să scriu.Mă tot gândesc la ce e mai rău : că m-am pierdut pe mine şi nu mă regăsesc, sau partea cu scrisul.Astăzi făceam un an de când mi-am propus prima oară să intru în blogosferă. Da, cred că asta e partea pe care o accept cel mai greu. Anul trecut pe vremea asta, scriam primul post.Huh, iar anul ăsta...cred că îl scriu pe ultimul.
O să trag o mică liniuţă ______ . Nu cred că-mi revin. Mi-ar plăcea tare să stau să vorbesc cu voi despre nopţile nedormite, despre Crăciunul ăsta perfect care s-a dus şi m-a lăsat cu un gust amar.Dar chestia e că nu mai e la fel, oricât aş încerca.Vreau să nu îmi mai pese de realitate,însă ori de câtre ori mă scufund în vis se găseşte câte-un deştept să mă lovească-n cap. Mai bine m-ar lovi la propriu.Şi dacă-i atâta dramă, măcar dă-o la mine pe toată.Eu n-aş înapoia-o lumii.

Miri♥

december,24

Noaptea se prelinge printre crăpăturile de sticlă în care e îmbibat peisajul fărâmiţând otrava de un roşu încântător al clipei de dinaintea morţii.Tot scenariul macabru tremură sub asfaltul clătinat.
În jurul meu e doar linişte.Stau pe partea opusă a străzii şi am impresia că lumea se opreşte pentru că mă opresc şi eu să privesc cerul.Nu prea are relevanţă.Nu prea ştiu de ce o fac, de ce nu pot să mă comport normal şi să traversez pe la trecerea de pietoni fără să aştept minute bune până se eliberează şoseaua. Mă gândesc că e decembrie,24. Sunt puţin fericită dar lipseşte ceva... Ştii, am avut aseară un vis atât de frumos încât am crezut că e adevărat, apoi când m-am trezit mi-a fost atât de ciudă încât am început să plâng în hohote.La visul ăla mă gândeam...
Ce simte oare lumea asta amorţită la ferestre?Mă-ntreb aşa, ca şi cum nu sunt singură.Eu chiar simt că vine Crăciunul.Mă cam străpunge cu totul, dar mă face într-un fel să mă simt bine. Aş fi vrut să scriu ceva mai frumos, caracteristic doar că sunt obosită.
Trebuie să vă urez,dragilor, Crăciun fericit♥ şi sper că vă simţiţi bine în momentul ăsta.

Much love,
Miri♥

 

december,23

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Y7VGOnV2QhU?rel=0&w=640&h=25]
Bună dimineaţa,dragele mele! Ştiu că e cam devreme pentru un nou post  dar recunosc, scriu pentru că nu îmi găsesc altă activitate care să mă absoarbă atât de profund şi să mă facă să uit de unele lucruri.
Diferenţa e că faţă de zilele trecute, sunt pregătită să las cam totul în urmă şi să nu mă mai gândesc la ce am făcut sau nu am făcut.Ştiţi şi voi că am avut o perioadă mai dificilă despre care nu ştiu cât de mult am vorbit pe blog, dar mi-aş fi dorit să nu îi dau atâta importanţă.E bine că mi-am dat seama într-un final...

Aşa...

E prea frumos afară chiar dacă nu mai ninge şi stăteam aseară cu D. lângă geam şi ne uitam la zăpada aşternută în strat subţire.Nu e vorba că sunt îndrăgostită de el şi alte d-astea, pur şi simplu băiatul ăsta mă inspiră.E inexplicabil.Trebuia să îi mulţumesc cumva aşa că i-am scris un post,nu e chiar despre el dar mă face să mă gândesc la el.Uite aici : She.
Şi suntem în 23 decembrie.Anul trecut pe vremea asta aveam o altfel de viaţă.Mă face să mă întreb dacă era mai bună dar nu mă determină să o regret pe cea de acum. E bine şi acum, în acest moment. Am început să nu mă mai consum pentru tot. Sunt...atâtea alte chestii importante pentru care să plângi şi atâţia oameni în jurul tău care te iubesc şi te ascultă numai că uităm să privim puţin per ansamblu.Eu aproape mi-am revenit. Şi scriu probabil fiindcă vreau să mă regăsesc în totalitate.

Că veni vorba de anul trecut, mi-am amintit de My Vampire Story şi de ce scrisesem în el la început.Chiar am citit prin el convinsă că mi s-a schimbat perspectiva de-a lungul timpului.Şi am găsit ceva drăguuuţ:

"O frana nervoasa tulbura linistea intregului orasel.Farurile masinii aprinsera vapai rosiatice in ochii ei deprinsi parca cu intunericul.Palpaira,apoi se stinsera.Ramase inerta cautandu-l cu privirea.Era liniste..o liniste caracteristica locurilor pustii,iar Elena dorea arzator sa auda ranjetul lui strident dincolo de mirosul cerii si al aerului umed.Inima ii batea atat de tare incat avu impresia ca o pereche de aripi se zbate la pieptul sau.
Era rosie la fata si infierbantata si incalzita.Atunci cand simti mainile lui alunecand intr-o curba fina pe spatele ei se cutremura din toti rarunchii.Se auzi un hohot surd din fundul gatului ce inlatura orice indoiala…era el…Era Damon.
Se rasuci pe calcaie si se intoarse spre el.Palma lui ii cuprinse barbia si-i ridica fata.Habar nu avea cum e sa fii strabatuta de o astfel de senzatie.Vroia sa tipe si totodata sa isi astupe gura cu ambele maini.Se simtea neindemanatica si speriata.
Isi lipi fruntea de a ei.Ofta. Buzele lui erau calde,moi si dulci.Elena icni in gura lui deschisa. Pe sira spinarii ii clantani un sirag de oase si asemeni unui impuls facu doi pasi inapoi."

Era  în primul capitol şi fragmenţelul a fost preferatul meu o lungă perioadă de timp.

Voi ce faceţi,fetelor?Aveţi ceva planuri pentru vacanţă sau aţi hotărât să staţi ca mine şi să leneviţi, căci astăzi aşa voi face. Poate mă voi întâlni după amiază cu câţiva prieteni să organizăm o ieşeală numai că acum tot ce vreau e să stau. Aşteptam clipa asta de prea mult timp. So...ar face bine să fie o clipă lungă.

Much love,
Miri♥

ştii ceva?

Notă : Când m-am apucat să scriu nu mi-a trecut prin cap că aş abera atât de tare încât să transform postul într-o pagină de jurnal,însă ce-a ieşit a ieşit şi am publicat şi sper să nu primesc cine ştie ce comentarii pentru lucrul ăsta.

Ştii ceva?Eu sunt silită mereu să iau trântă cu realitatea oricât de bine ar merge lucrurile până la un anumit punct.M-am plictisit de echilibrul ăsta instabil şi nu-s nebună pentru că încă simt mai multe decât crezi tu. Nu ştiu dacă simt dragoste sau ură sau doar nevoia de a mă elibera, dar e un sentiment naşpa. E atât de naşpa încât astăzi la liceu îmi venea să mă dau cu capul de bancă până văd stele verzi. M-am uitat spre uşă de cel puţin o sută de ori în şase ore de curs, mi-am bâţâit picioarele  de am crezut că s-a dus dracu'lui parchetul şi am aţipit trezindu-mă evident agitată.Ce naiba-i mă cu mine? Sunt supărată, pe bune. Supărată pe mine că habar nu am ce vreau, că-mi răsfir degetele şi totul scapă pe acolo,că plâng ca fraiera din motive pe care acum două luni le-aş fi considerat stupide.
Urăsc liceul.Urăsc tot ce-i acolo.
Ştii ceva? Lucrurile astea ar fi trebuit să apară treptat şi să mă trezească uşor, nu să mă lovească-n cap. Dar din păcate nu e drept.
Şi ce dacă nu-i drept,zici?
Păi nu e deloc.
Ştii ceva? Îmi pare rău că se mai adună o noapte în care nu dorm,că mâine iar mă trezesc aiurită şi împrăştiată şi plec iar şi iar mă întorc şi mă întreb dacă se mai termină rahatul ăsta. Şi uneori îmi vine să mă strâng de gât că nu pot să zic două cuvinte simple. Două cuvinte.

Miri♥

Hello,December!

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=67xr_KKPTHE?rel=0&w=420&h=25]

De când m-am trezit am fost cuprinsă de o senzaţie ciudată dar bizară, o emoţie nefirească ce nu a încetat până nu am scris acest post.Aveam nevoie să vorbesc cu voi şi dacă nu cu voi, măcar cu pagina velină.
Mă simt bine astăzi.Mă simt bine acum. Nu ştiu de ce, dar îmi privesc camera în centrul căreia pică firav lumina ca o pâclă de ceaţa. Nu, nu ninge afară.Dar prin ochii mei e iarnă de mult.Poate mă simt aşa şi e ok, poate că la sfârşitul zilei o să mi se schimbe starea fiindcă mă aşteaptă o notă foarte mică la geografie şi una şi mai mică la latină (eii exagerez), dar... Dintr-un oarecare motiv mai puţin întemeiat nu îmi pasă.
Mă gândeam într-una la cum era anul trecut, la cât de mult ne schimbăm în doar douăsprezece luni şi ce întorsături pot să ia vieţile noastre.Eu sunt un caz fericit. Nu m-am schimbat prea mult. Spun asta pentru că uite, sunt tot aici cu "stiloul în mână" şi voi fi până în ultima zi a anului.Mă gândeam la copilărie (căci ieri la teză am avut un subiect legat de libertatea jocului ) şi mi-au tresărit în minte fel de fel de imagini reliefate de-a lungul anilor.Totdeauna plăcute. Mi-amintesc de magia care mi se contura în fereastră iarnă de iarnă, ori de câte ori priveam afară.
Şi astăzi, după o lungă perioadă am simţit-o iarăşi. Vreau doar să stau acasă, să beau o cană de ciocolată caldă,să citesc o carte bună.Vreau să fiu iarăşi la generală cu colegii mei şi să vorbim despre lucruri lipsite de sens doar din plăcerea de a ne vedea în formula completă.Vreau să fac multe lucruri astăzi,dându-mi seama cât e de preţios timpul.

Şi apoi păşesc afară, unde visul se spulberă, trebuie să merg la liceu şi să visez mai puţin...

Miri♥