01 - Viciul

Capitolul 01 - Viciul

Degetele mele tremurau când am încercat să trec bucla de fir negru prin gaura mică a acului.Ratasem de optsprezece ori.Am umezit firul cu limba pentru a netezi marginile uzate şi am reîncercat.Foarte încet,firul a început să treacă până ce un spasm mi-a fulgerat prin mână.Am scăpat acul şi aţa.

-Drace ! am strigat şi m-am prăbuşit în genunchi să îl caut.
Aceasta era încă o zi fără heroină şi aveam nevoie disperată să trag ceva dar portofelul era gol.

Măcar odată dacă aş lua ceva să pot merge dreaptă,ce dracului ! am murmurat în sinea mea când mâinile mi s-au împotmolit în pământul murdar de pe alee.

-Bună, iubito!

M-am răsucit pe genunchi întorcându-mă spre vocea masculină.Un tip pe care îl cunoşteam sub numele de Tyler...Nu l-am plăcut niciodată,l-am considerat mult prea obraznic.

-Ce vrei?

El a râs apropiindu-se.

-Văd că eşti pregătită pentru mine.Deja în genunchi...

-Du-te dracului ! i-am răspuns concentrată pe căutarea...acului.

A râs din nou şi s-a ghemuit lângă mine.

-Ce cauţi ?

-Am pierdut un ac.

-Iubito, nu cred că doreşti să îl utilizezi după ce a stat pe jos.

Am închis ochii pentru a suprima nevoia mea de a-l lovi cu pumnul.

-Nu acel fel de ac , am scrâjnit eu din dinţi.E de cusut.Am o ruptură în buzunarul hainei.

-Porţi un ac de cusut cu tine ? m-a întrebat neîncrezător.

-E un kit de călătorie,şi da.L-am purtat în geanta mea.

M-am mutat cu o jumătate de centimetru mai la dreapta şi nu ştiu cum de am făcut că mi-a stălucit peste umăr luciul de argint al acului.

-Ah da. am zis tare şi l-am luat.

Înainte de a avea şansa să îl pierd din nou,am deschis kitul şi l-am vârât acolo în poşetă.M-am ridicat odată cu Tyler.

-Ce vrei,Tyler ?am rostit nici măcar încercând să ascund iritarea din tonul meu.

El mă privea peste umăr apoi se uită în jur şi se apropie.Tot mai mult.

-Am auzit că eşti...făcu o pauză apoi zise încet nu prea bine...privirea lui se plimba cercetător pe trupul meu.Dacă stau să mă gândesc aveau dreptate.
Aveau dreptate ? M-am uitat in jos.Fizic,nu era niciun aspect diferit încă.Vreau să spun,desigur,drogurile m-au făcut mai slabă,ce-i drept. Blugii mei skinny nu se agăţau prea bine de mine şi geacă stătea cam naşpa.Dar nu percepeam vreo schimbare evidentă.

Nu am tremurat chiar aşa de rău atunci.Mi-am îngustat ochii.

-Şi cine va spune ceva ? S-a întâmplat doar o data.

A ridicat din umeri respingând întrebarea.

- Aşa sunt oamenii. Dar uite, am la locul meu nişte "marfă" dacă vrei să tragi.

Bătăile inimii mi se accentuau.Da,cu siguranţă voiam,dar am ascuns entuziasmul meu.Aici era oportunitatea mea de a obţine o rezolvare numai că...unul din primele lucruri pe care le-am învăţat atunci când am început să joc acest joc a fost faptul că oamenii nu oferă nimic gratuit.

-Nu am niciun ban.Şi ştii că... am înghiţit în sec. Ce vrei în schimb ?

Un rânjet dezgustător dansa pe buzele lui şi se legănă puţin înainte de a ridica din umeri.Din nou.

-Vreau să spun, aş face lucrul ăsta pentru tine dacă ai face şi tu ceva pentru mine,aşa m-am gândit.Am putea figura detaliile înapoi,la locul meu.

Maxilarul mi se încordă.Sex,desigur. Aş fi putut număra de câte ori am mai auzit de când prietenul meu devenise traficant...

-Eu nu pot, Tyler.

A dat încetişor din cap.

-Ştiam că vei spune asta.

Şi-a strecurat mâna în buzunarul din spate, de unde a scos o pungă mică din plastic,transparentă.

-Dacă nu vei face sex cu mine,poate vei face altceva.

Ochii mi s-au mărit la vederea punguţei.M-am întins şi l-am apucat,iar Tyler mi-a dat peste mână.

-Nu,nu,nu. mă mustră el.Chestia asta nu e ieftină.

-Nici trupul meu nu este ieftin.Ce vrei Tyler ? am replicat în final exasperată.

-Ce a mai rămas oare ? Îşi apăsă cu palma partea din faţă a jeanşilor. Să îmi faci...

I-am ignorat cu desăvârşire replica.

-Lasă-mă să văd,te rog am zis întinzănd mâna spre săculeţ.

Mă privea suspicios.

-De ce ?

-Vreau să mă asigur că nu e zahăr literal.Eu nu sunt proastă.

El rânji,simţind probabil că e pe cale să obţină ceea ce îşi doreşte.A aruncat săculeţul spre mine.Îndată ce mi-am înfăşurat mâna în jurul plasticului neted trupul meu a fost străbătut de o durere arzătoare.

-Deci ? întrebă el încet. Avem sau nu o afacere ? mâna lui coborî în jos şi îşi desfăcu fermoarul pantalonilor.

Am închis ochii şi mi-am îndoit genunchii.Trebuia să fac acest lucru rapid ,iar Tyler va fi norocos dacă scapă cu viaţă.Când şi-a desfăcut nasturele un ecou puternic răsuna între zidurile aleii,iar capul lui Tyler zvâcni în direcţia sunetului.

-Rahat, a blestemat în şoaptă luptând să îşi ţină pantalonii descheiaţi.M-am întors şi am văzut capacul unui coş de gunoi rulând în forma de semilună,apoi am căutat frenetic orice l-ar fi determinat pe Tyler să se sperie şi să fugă.Oraşul ăsta a fost plin de tipi mai răi decât el.Dar din moment ce a luat-o la goană ar fi fost cazul să fac şi eu la fel.

Înainte să calculez figura,am auzit vocea lui.

-Elena ?

M-am apăsat pe genunchi.

Am auzit paşii ce se opreau în spatele meu.

-Te rog, spune-mi că nu ai fost pe cale să faci ceea ce mă gândesc.

Am respirat profund.

-Nu pot fi de serviciu şi astăzi,detectiv .

Mi-a susţinut umărul şi m-a tras mai aproape să mă poată privi.

-Cât de mult crezi că va mai dura să te ucidă ? întrebă el răspicat.

Mi-am aruncat ochii peste cap.

-Cred că vei afla atunci când va sosi verificarea din partea departamentului.A deschis gura să răspundă dar nu i-am oferit ocazia. Ştiu, nu ţi-ar plăcea să îţi pierzi preţioasa carte de identitate , aşa că  ar trebui să îţi pese mai puţin de mine atunci când mor.

Am fost un informator confidenţial pentru domnul Salvatore pentru aproape un an.Într-o după-amiază fostul meu prieten m-a luat cu el într-un loc pe care îl numea depozit să luăm droguri, apoi a plecat după băutură.Din fericire pentru el a uitat să mă mai ia de acolo când poliţiştii au înconjurat zona.Eu ,personal aveam doar două pungi de cocaină la mine şi nu am ştiut că  şi în camera din spate e plin de aşa ceva.Am fost singura din depozit, aşa că m-au arestat.După ore şi ore de interviuri cu poliţişti m-au crezut că nu am idee de ceea ce ar fi fost acolo.Apoi au venit cu o afacere pentru mine, cum că dacă îi ajut să îl prindă pe cel care a adus droguri, mă vor scăpa de pedeapsă. O lună mai târziu tipul era în închisoare.Am hotărât să colaborez cu poliţia în schimbul banilor.De fiecare dată când le dădeam un sfat valoros primeam câte 500 de dolari.

A oftat.

-Nu eu sunt în cauză de pierdere a cărţii de identitate. Miss Gilbert, am spus că data viitoare când eşti prinsă mergi la închisoare.Fără o altă ofertă.

-Îţi promit ,domnule Salvatore că nu voi fi prinsă.

M-am sprijinit de perete,cu braţele încrucişate la piept şi cu un picior îndoit în unghi de 90 de grade.Am putut simţi cum muşchii mi se contractă şi încep să tremur,iar această poziţie mă ajuta cât de cât cu echilibrul.

Ochii lui albaştrii şi reci îmi susţineau privirea şi un fior îmi scutura coloana vertebrală.

Damon Salvatore era categorisit  drept unul dintre poliţiştii tineri,poate prea tânăr să fie detectiv.Totuşi a reuşit sâ pună mâna pe un infractor care a stat neatins timp 20 de ani şi a rezolvat optsprezece cazuri încă din primele şase luni de carieră.

Pe lângă excelarea evidentă la locul de muncă,fizic el a depăşit cele mai tari modele masculine.Purta foarte des negru, ca şi acum.I se potrivea foarte bine tricoul mulat.Damon, dacă nu ar fi fost poliţist...i-o dădeam odată.Vreau să zic...ieşeam cu el.

A clătinat uşor din cap, a expirat încă o dată înainte să îşi vâre mâna în buzunarul hainei şi să scoată o poza.

-O cunoşti ?

Am privit cu seriozitate,ba mai mult, am recunoscut fata.

-Da.

-Cine este ?

-Vicki Donovan, am răspuns cinstit.

Când am privit hârtia multe pete mici şi albe mi s-au aşezat pe retină instaurându-mi o durere îngrozitoare de cap.Oh,drace. Trebuia să scap repede de Damon înainte să apară vălul de greaţă,vărsăturile intense şi spasmele musculare.Aveam nevoie să utilizez chestia din buzunar.

-Când a fost ultima oară când ai văzut-o ?

-Nu ştiu.

-Gândeşte-te ,Elena ! mă solicită el.

Să încerc să mă concentrez pe întrebarea lui...Când am văzut-o ultima oară pe Vicki Donovan ?Am oftat.

-Poate...acum o săptămână.Am vizitat un prieten.

-Ce făcea la acest prieten ? Mi-am dat seama că ştie despre el.A ştiut întodeauna.

În acea seară am fost literalmente la casa lor pentru doar cinci minute, timp suficient să procur droguri. Dealerul meu stătea pe canapea, în faţa măsuţei din living ,iar fratele lui în bucătărie.L-am auzit râzând,iar Vickei. Oh da.Era cu spatele lipit de perete şi după această poziţie am constatat că stătea în genunchi.

-Ea era cu fratele acestui prieten.

-Asta a fost ultima oară când ai văzut-o ?

Am dat din cap.

-Ei ,bine voi avea nevoie de numele prietenilor tăi.

Am tresărit la vederea carneţelului pe care l-a scos din buzunar.

-Nu ştiu cum îi cheamă , am minţit.

-Nu ştii ?

-Nu.

A trecut uşor creionul peste coperta carnetului.

-Spune-mi numele lor, Elena sau te voi aresta pentru prostituţie.

-Prostituţie ? am strigat. Damon , uită-te la mine. Ştii că nu am niciun ban.Dacă aş fi fost prostituată aş fi avut bani.

M-am dezlipit de zid considerând că discuţia mea cu domnul Salvatore se terminase. Dar privirea lui se abătu în jos,la jacheta mea. Prin buzunarul rupt,se putea distinge cu uşurinţă săculeţul de heroină pe care mi-l luă repede.

-Prostituatele nu lucrează neapărat pentru bani, Miss Gilbert.

Am continuat să merg şi nu ştiu cum de am făcut, că valul de dezorientare m-a lovit făcându-mă să mă clatin şi să mă lovesc de perete.Braţele lui protectoare erau în jurul meu când am deschis ochii.

-Hei, te simţi bine ?

-Sunt bine, Damon.

Înainte de a mă pune pe picioare , am văzut strălucirea unei lumini orbitoare,şi mi-am acoperit faţa cu mâinile.

-Ce naiba, Damon?

-Ai de gând să baţi în retragere. a zis serios stingând lanterna. Ştii, putem merge la o clinică acum.

-Te-ar satisface asta ?

-Sincer,da.

-De ce îşi pasă aşa de mult ? Te ajută cu ceva în cartea de identitate ?

Privirea i s-a abătut brusc,iar glasul i s-a domolit.

-Nu,Elena. Îmi aminteşti de cineva.

-O fostă prietenă ?

-Aşa ceva.

-Ei bine,fiindcă nu îmi pasă.Fiindcă pentru tine nu ar trebui să însemn nimic şi nu ar trebui să te preocupi.Nici pe departe să vrei să mă ajuţi...

Ok,trebuia să îl găsesc repede pe Tyler.

-Dacă ţi-aş înapoia săculeţul mi-ai spune numele celor doi ? Numele lor ? zise privind hârtia.

-Mason şi Richard Lockwood. Când am rostit, gândul mi-a zburat iarăşi la Tyler. Fuseseră rudele lui.

Buzele lui moi au schiţat un zâmbet.

-Elena,nu trebuie să trăieşti această viaţă. Şi totuşi mi-a înapoiat drogul.

Am zâmbit prietenos.

-Va fi mereu o plăcere să fac afaceri cu tine.

-Presimt că ne vom revedea.

-Da, da, sigur. Am murmurat privind în jos la punga din mâna mea.

Îndată ce a plecat,am căutat în geantă o lamă de ras,fiindcă numai aveam timp.Senzaţia de greaţă persista şi durerea de cap era insuportabilă.Deşi metoda mea preferată era injectarea, am hotărât de această dată să folosesc oglinda dretunghiulară şi să trec lama prin boabe rapid creând o pulbere fină.Din câteva zgârieturi făcusem o linie drăguţă de substanţă.

Aceasta fusese viaţa mea.Şi mă mai şi întrebam ce am făcut să merit asta ?

Cu o inhalare profundă,pulberea a pătruns repede în nas scufundându-mi trupul într-o senzaţie de arsură. Mi-am presat spatele de perete privind stelele.

Totul părea atât de liniştit acolo sus... În spaţiu, nu era nimic, doar calm. Viaţa mea a fost lipsită de calm pentru o lungă perioadă de timp.Aşa cum urmăream luminile mici şi albe, pulsul mi-a luat-o razna şi trupul mi-a amorţit. Ca şi cum oceanul de linişte mă îneacă şi mă cuprinde panica.Sudoarea mi-a acoperit fruntea şi am auzit undeva,nu foarte departe un sunet ciudat ca un fel de zbârnâit.Era în mintea mea ca un ecou.

Ceva a fost foarte, foarte greşit.