Bună dimineaţa,dragele mele! Ştiu că e cam devreme pentru un nou post dar recunosc, scriu pentru că nu îmi găsesc altă activitate care să mă absoarbă atât de profund şi să mă facă să uit de unele lucruri.Diferenţa e că faţă de zilele trecute, sunt pregătită să las cam totul în urmă şi să nu mă mai gândesc la ce am făcut sau nu am făcut.Ştiţi şi voi că am avut o perioadă mai dificilă despre care nu ştiu cât de mult am vorbit pe blog, dar mi-aş fi dorit să nu îi dau atâta importanţă.E bine că mi-am dat seama într-un final...
Aşa...
E prea frumos afară chiar dacă nu mai ninge şi stăteam aseară cu D. lângă geam şi ne uitam la zăpada aşternută în strat subţire.Nu e vorba că sunt îndrăgostită de el şi alte d-astea, pur şi simplu băiatul ăsta mă inspiră.E inexplicabil.Trebuia să îi mulţumesc cumva aşa că i-am scris un post,nu e chiar despre el dar mă face să mă gândesc la el.Uite aici : She.
Şi suntem în 23 decembrie.Anul trecut pe vremea asta aveam o altfel de viaţă.Mă face să mă întreb dacă era mai bună dar nu mă determină să o regret pe cea de acum. E bine şi acum, în acest moment. Am început să nu mă mai consum pentru tot. Sunt...atâtea alte chestii importante pentru care să plângi şi atâţia oameni în jurul tău care te iubesc şi te ascultă numai că uităm să privim puţin per ansamblu.Eu aproape mi-am revenit. Şi scriu probabil fiindcă vreau să mă regăsesc în totalitate.
Că veni vorba de anul trecut, mi-am amintit de My Vampire Story şi de ce scrisesem în el la început.Chiar am citit prin el convinsă că mi s-a schimbat perspectiva de-a lungul timpului.Şi am găsit ceva drăguuuţ:
"O frana nervoasa tulbura linistea intregului orasel.Farurile masinii aprinsera vapai rosiatice in ochii ei deprinsi parca cu intunericul.Palpaira,apoi se stinsera.Ramase inerta cautandu-l cu privirea.Era liniste..o liniste caracteristica locurilor pustii,iar Elena dorea arzator sa auda ranjetul lui strident dincolo de mirosul cerii si al aerului umed.Inima ii batea atat de tare incat avu impresia ca o pereche de aripi se zbate la pieptul sau.
Era rosie la fata si infierbantata si incalzita.Atunci cand simti mainile lui alunecand intr-o curba fina pe spatele ei se cutremura din toti rarunchii.Se auzi un hohot surd din fundul gatului ce inlatura orice indoiala…era el…Era Damon.
Se rasuci pe calcaie si se intoarse spre el.Palma lui ii cuprinse barbia si-i ridica fata.Habar nu avea cum e sa fii strabatuta de o astfel de senzatie.Vroia sa tipe si totodata sa isi astupe gura cu ambele maini.Se simtea neindemanatica si speriata.
Isi lipi fruntea de a ei.Ofta. Buzele lui erau calde,moi si dulci.Elena icni in gura lui deschisa. Pe sira spinarii ii clantani un sirag de oase si asemeni unui impuls facu doi pasi inapoi."
Era în primul capitol şi fragmenţelul a fost preferatul meu o lungă perioadă de timp.
Voi ce faceţi,fetelor?Aveţi ceva planuri pentru vacanţă sau aţi hotărât să staţi ca mine şi să leneviţi, căci astăzi aşa voi face. Poate mă voi întâlni după amiază cu câţiva prieteni să organizăm o ieşeală numai că acum tot ce vreau e să stau. Aşteptam clipa asta de prea mult timp. So...ar face bine să fie o clipă lungă.
Si mie imi place fagmentul;*
RăspundețiȘtergereNu plec nicaieri...lenevesc acasa...
Ma bucur sa stiu ca vrei sa lasi totul in urma si s-o iei de la capat
Te iubesc:x