Noapte de smoală

Am scris acum ceva timp o proză care mie chiar îmi place.Îmi place pentru că ori de câte ori o citesc îmi trezeşte un sentiment de nebunie pură.

 

Noapte de smoală
Dezordinea e la apogeu.
Dezordinea redă un iad de neuitat.
Se aud paşi singuratici răsunând monoton,
ciocnindu-se dureros de beton şi strecurându-se în noaptea de smoală.
Ca un cântec de sirenă le înlănţuie ploaia de vise căzânde,ţintuindu-i într-un loc plăsmuit de o lume suspendată.
Nimeni nu ţipă. Totul arde sub fâşia de pământ închegat. Nimeni nu poate descrie oraşul sângeriu. citeşte în continuare→     

Enjoy the feeling,
Miri♥