Capitolul 1 - Banalităţi

Atenţie ! Capitol incomplet.

Capitolul 1 - Banalităţi

Miranda credea că ziua nu poate fi mai naşpa de atât până în clipa în care a văzut mortăciunea aia sprijinită de dulapul ei.Asta a făcut-o să scoată fum pe nări şi să-şi dorească să intre dracului în pământ măcar pentru restul nenorocitei ăleia de zile de 13. Vineri, 13 ! Şi Shane dacă-i stătea sub fustă,teoretic, sau practic sau nu mai contează cum, nu îi trezea atâta dezinteres, dez...dezadmiraţie şi dezgust cum simţea pentru boşorogul ăla ramolit.

Miranda Carter avea un vis : să fie studentă cândva la Yale. Nu ştie de ce acolo ci nu în altă parte, ştie doar ce vrea. Nu a fost niciodată o tipă răutăcioasă, egoistă sau acel soi de fată dintr-o şcoală particulară, greţoasă şi cu nasul pe sus.Ce e mult strică, se gândi ea văzând cum tona aia de machiaj îi străluceşte pe faţă lui Hales. " Ca untura de porc", îşi zise ea şi îşi imagină cum în stomac i se cască o gaură uriaşă şi cum i se încheagă intestinele şi ies pe acolo. Prea mult HTF, clar !

Şi adesea se întreba cum de a picat într-un loc laolaltă cu toţi ciudaţii ăştia.

Carrie stătea cu gaşca de băieţi şi pălăvrăgea despre meciul Şoimilor cu Jaguarii. Ai lor luaseră bătaie şi se făcuseră de rahat în faţa a 7 mii de oameni,iar acum îşi băgau ghearele în gât că au închiriat terenul.Din partea Mirandei n-aveau decât să se spele cu el pe cap.Pe ea n-o interesa decât să înveţe şi să-şi facă propriul ei drum în viaţă.Mda, fetei îi plăcea să citească, să picteze şi ştia să îşi folosească limba, nu doar ca s-o vâre în gâtul celui mai râvnit model masculin al şcolii.

Încă puţin Mir...Încă puţin. Cu geanta ei grea şi împovărătoare şi cu paşi împiedicaţi se apropia.

-            Bună...domnule Smith.

-            Bună dimineaţa Pisicuţă. Cum a mers treaba la "Fabrica de Dulciuri" ?

-            Mă scuzaţi ?

-            Oh, dar cum aş putea ? O domnişoară respectabilă, fiica lui Carter...Nţ,nţ,nţ. Nu îmi place deloc.

Drace ! Moşul venise cu "trotineta" la şcoală după ea,să o sâcâie, să o târască prin "chestia aia" în faţa tuturor şi să îi strice reputaţia. Se ruga ca nu cumva să apară Andrew, proful cel nou şi s-o prindă în asemenea ipostază. N-ar fi fost posibil ! N-ar fi fost corect !

Acum hai s-o luăm p-aia dreaptă. În noaptea precedentă, micuţa noastră Mir intrase în casa acestui moşuleţ, acestui Hopa Mitică înspăimântător să fure nişte dulciuri. Şi cum ? Nu ştii casa de vis-à-vis, cu peluza plină de pitici de grădină dezbrăcaţi ? E a domnului Smith. Să te ferească Dumnezeu să intrii acolo când nu trebuie, mai precis când se îmbată şi adună de pe străzi câte o târfuliţă în călduri.

Soţia mortăciunii, Deborah, care e cu cinşpe ani mai mare decât el lucrează la Fabrica de Ciocolată. Cu ce a greşit că a luat ceva dulce pentru ea şi Jamie ?
Aha, stai puţin... Nu a cerut ! A menţionat însă cineva faptul că bătrânelul e din cale-afară de zgârcit ? Şi Doamne, îl urăşte.De când s-a mutat în oraş îl urăşte.

Acum Miranda adopta o poziţie afectată, cu cotul drept sprijinit de lemnul masiv al dulapul. Cu mâna stânga scotoci prin geantă şi scoase două jumătăţi de baton de ciocolată şi vreo cinci- şase bomboane.

-            Îmi cer scuze, reluă ea. Vă rog, domnule Smith. Vă rog să nu faceţi o scenă, vă rog. Vi le înapoiez.

Ok, se simţea umilită. Miranda nu se umilise în faţa nimănui dar... îşi aminti că părinţii ei nu aveau momentan o situaţie financiară bună. Îi trimiteau o dată pe lună nişte verzişori cu care să-şi plătească cursurile. Mai lipsea ca Moş Crăciunul să-l sune pe tăticul şi să-i povestească aventurile nocturne ale fiicei sale. L-ar fi făcut "taare fericit".Mir ar fi primit şi-un cadou :un bilet cu destinaţia New York - Back Home.

-            Vă rog, spuse cu privirea rugătoare. Nu aş avea de ce să vă dau explicaţii fiindcă sunt inutile.

-            Pisicuţo, pisicuţo... Ai ghearele ascuţite. Părul cărunt i se aşeză pe fruntea brăzdată. Sunt cu ochii pe tine, Carter.

-            Le veţi spune alor mei ?

Bătrânul îi luă mâna şi îi făcu palma căuş.Îi aşternu dulciurile şi zâmbi.

Zbârnâitul urmat de un sunet ascuţit o trezi de-a binelea. I se păruse că cineva o strigase de mai multe ori cât a stat cu spatele lipit de vestiar. Lăsă capul pe spate şi râse ca proasta şi când reveni la poziţia iniţială remarcă perechea de pantofi Prada şi corpul ăla de manechin. Înghiţi în sec de frică să nu cumva- într-o clipă din aceea de "stau şi mă holbez la profu fiindcă e bun "- saliva să-i dea pe afară.

-            Ţi-ai făcut rost de un loc la detenţie.

-            Ce ? Ce ? Cum adică detenţie. Domnule profesor vă bateţi joc de mine ?

Asta era o zi de tot rahatul.Mirandei nu-i venea să creadă, şi pe bună dreptate că era indignată.

-            De la patru la şase domnişoară Carter.

-            Stai puţin. N-am făcut nicio tâmpenie. De ce dracu' să merg acolo ? Am stat pur şi simplu aici. Aici !
Vocea ei suna spartă şi deşi încerca cu greu să n-o arate faţă de profu', se supărase .Voia ca după-amiază să-l ia pe Jamie de la grădiniţă şi să facă pop-corn şi să se uite împreună la desene animate.Jamie, era preferatul ei dintre toţi. Dintre domnul Andrew, Shane, Robert şi mulţi alţi tipi buni care o invitaseră o dată, dacă nu de două ori la cină...Şi în această clipă, cu ochii aţintiţi în podea privea în gol.Îi promisese micuţului...Niciodată nu îl minţise.

-            La patru, Carter ! repetă Andrew şi îl urmări atent cum se întoarse şi se îndepărtă cu paşi mici. Erau atât de silenţioase mişcările lui că de mai multe ori o surprinsese în fel de fel de situaţii stânjenitoare, ca de exemplu atunci când se chinuia să-şi ridice chiloţii.Îşi cumpărase un L şi în timpul orei de aritmetică nu ştia cum dracu', pe sub rochiţa scurtă i-au ajuns pâna la nivelul genunchilor.Fuck ! Nici acum când îşi aminteşte nu se simte prea bine.

Ce îi plăcea la el a fost că niciodată, şi subliniez, absolut niciodată nu a privit-o cu un aer pervers, ca şi când ar fi vrut să o tăvălească prin clasă. Nici măcar atunci n-a părut să fie deranjat, ci a ignorat-o complet deşi era imposibil să nu i se ridice...părul de pe mâni.

Se foi şi îşi şterse fruntea, apoi intră plină de draci în sala de clasă.

-            Ian a fost grozav ! Şi se îmbracă chiar bine.Retrag tot ce am spus!

-            Spui asta fiindcă ţi-a zâmbit şi a vorbit cu tine.

Zoey părea entuziasmată iar Carrie, pentru prima oară în acest timp, de când o cunoaşte Miranda arăta ciudat şi se uita la toţi sceptică. Mir nu fusese la ora lui Andrew. Pur şi simplu nu voia să îl vadă aşa că nu înţelegea ce se petrecuse, de ce copiii se agitau în halul ăla. Înţelegea şi ea că să stai o zi întreagă la şcoală nu e plăcut, dar să te tot vânturi pe coridorzul ăla îmbâcsit ca într-o celulă de nebuni... Ce Dumnezeu era cu toţi ?

Îl fixă cu privirea pe Shane care se uita pe nişte materiale, cântări ea că erau benzi desenate pentru adulţi, fiindcă textul cuprindea prea multe "Ohh-uri şi Ahh-uri". Apoi luă telefonul şi încercă să o sune pe Ade.
Adrianna îi era cea mai bună prietenă. Uneori o fire vulcanică şi alteori nehotărâtă, se căsătorise încă de pe vremea liceului cu un fotbalist şi era mama lui Jamie. Iar de data asta nu primi răspuns la cele patru apeluri efectuate. Mai aşteptă să sune o dată şi închise.

-            Shane, vino aici.

-            Yoo, mamasita! Uşurel, nu sunt căţeluş!

Shane. Ăsta era Shane. Egoist, arogant, bătăuş , nesimţit, grosolan. Într-un cuvânt, un tip de treabă sau cel puţin aşa îl percepea Mir.

-            Mie îmi aduce mai degrabă a Skills, replica ta. Zâmbi uşor la el, apoi reluă. Poţi trece după ore să-l iei pe Jamie de la grădiniţă ? Am ogămadă probleme cu proful de engleză.

-            Ce e cu el ?

Părinţii lui Shane aveau ogrămadă de bani. Tată-său îşi deschisese firmă de construcţii iar maică-sa avea o linie vestimentară. Deşi ar fi trebuit să fie mândru de aşa reputaţie, lui nu îi păsa. Erau chiar zile în care Miranda se întreba dacă nu cumva ea şi colegul ei sunt singurii diferiţi dintr-un oraş aşa de mare.

-            E mult de povestit şi... nesemnificativ. Mă poţi ajuta cu Jamie ? Eu doar... Omule dacă nu poţi, nu poţi. Îşi duse mâna la frunte şi mimă o durerea aceea ascuţită de cap. A fost o zi dată dracului!

Simţi cum braţul cuiva se şerpuieşte în jurul gâtului ei.

-            Haide, Carter. Vii ?

Ea se răsuci pe călcâie şi îl urmă pe Andrew.

-            Mir !

Încetini ritmul şi se dezlipi de braţu profesorului cu o mişcare stângace, întorcând capul spre sursa sunetului.Shane.

-            Bazează-te pe mine, mamasita! Dar dacă nu eşti acasă la zece te tranşez ca în Happy Tree Friends*

-            Sunt sigură că aşa vei face !

Acum mări paşii şi intră în sala aia nenorocită .În sala de detenţie.

-            Mi-ar plăcea să ştiu de ce sunt aici .

Privirea lui rece o susţinu pe a ei şi îi întinse nişte fişe trase la imprimantă.

-            Pentru că am nevoie de cineva care să mă ajute.

-            Să te ajute ? Credeam că m-am băgat în cine ştie ce drăcie. Doamne , trebuia să îmi spuneţi.

-            Ia un loc, la catedră. Am să te rog să le împarţi fişele copiilor şi să le explici cum să le completeze. Lipsesc două minute.

Ea şovăi în sertar şi scoase un pix.

-            Bună tuturor ! Numele meu e Miranda şi sunt în anul 3. Ştiu că n-aveţi chef de mine şi probabil că nici eu nu am chef de voi dar hai să facem ceva ca timpul să treacă repede...

Cele două ore fuseseră naşpa. S-a trezit cu obrazul lipit de fereastră, stând pe scaun într-o poziţie nu tocmai decentă. Aşa a remarcat că Andrew se holbează la cracii ei.

-            Îmi pare rău, râse ea şi îşi mai drese puţin ţinuta trecându-şi degetele peste tivul rochiţei. Am adormit la datorie, domnule...

-            Doar Andrew, o corectă el.

Ok, acum era uimită. I se tot zăpăceau întrebările în cap. Bărbatul ăsta cu care stătea faţă în faţă era frumos, era tânăr şi ea socoti aceasta o nedreptate ! Era nedrept să nu te poţi atinge de el , când în clasă e întuneric şi lumina stinsă şi singurul lucru pe care îl simţi e respiraţia lui atât de rece că te încălzeşte.Sună ciudat. dar e aşa de adevărat !

-            De ce eu ? De ce nu aţi ales-o pe Zoey să vină aici ?