ştii ceva?

Notă : Când m-am apucat să scriu nu mi-a trecut prin cap că aş abera atât de tare încât să transform postul într-o pagină de jurnal,însă ce-a ieşit a ieşit şi am publicat şi sper să nu primesc cine ştie ce comentarii pentru lucrul ăsta.

Ştii ceva?Eu sunt silită mereu să iau trântă cu realitatea oricât de bine ar merge lucrurile până la un anumit punct.M-am plictisit de echilibrul ăsta instabil şi nu-s nebună pentru că încă simt mai multe decât crezi tu. Nu ştiu dacă simt dragoste sau ură sau doar nevoia de a mă elibera, dar e un sentiment naşpa. E atât de naşpa încât astăzi la liceu îmi venea să mă dau cu capul de bancă până văd stele verzi. M-am uitat spre uşă de cel puţin o sută de ori în şase ore de curs, mi-am bâţâit picioarele  de am crezut că s-a dus dracu'lui parchetul şi am aţipit trezindu-mă evident agitată.Ce naiba-i mă cu mine? Sunt supărată, pe bune. Supărată pe mine că habar nu am ce vreau, că-mi răsfir degetele şi totul scapă pe acolo,că plâng ca fraiera din motive pe care acum două luni le-aş fi considerat stupide.
Urăsc liceul.Urăsc tot ce-i acolo.
Ştii ceva? Lucrurile astea ar fi trebuit să apară treptat şi să mă trezească uşor, nu să mă lovească-n cap. Dar din păcate nu e drept.
Şi ce dacă nu-i drept,zici?
Păi nu e deloc.
Ştii ceva? Îmi pare rău că se mai adună o noapte în care nu dorm,că mâine iar mă trezesc aiurită şi împrăştiată şi plec iar şi iar mă întorc şi mă întreb dacă se mai termină rahatul ăsta. Şi uneori îmi vine să mă strâng de gât că nu pot să zic două cuvinte simple. Două cuvinte.

Miri♥