Prolog

-           Mir ? Mă auzi Mir ?
Adrianna îşi încleştase braţele durdulii pe balustradă şi privea în jos, spre dreptunghiul de lumină. Avea dreptate. Ar fi trebuit să o atenţioneze pe noua bonă în legatură cu camera-debara, însă acum faptul era consumat.Deja auzise buşitura.
-          Ah, la dracu' Ade, am nimerit cu mâna într-o pereche de chiloţi uzaţi.Dacă ar ştii soţul tău unde îţi ţii lucrurile...
-          Fuck ! Îmi pare rău, ridică-te repede de acolo şi ieşi. Repede.
-          Aşa, proasto ! Să nu te clinteşti ! Nu cumva ca ursuleţul Winnie, imprimat pe papucii tăi să-şi piardă capul.

Ade murmură o înjurătură şi se uită în jos.Da...picioarele îi tremurau îngrozitor.

-          Nu mă pot ridica. Ajută-mă, poate mi-am rupt ceva,iresponsabilo. Sunt doar un copil.
-          Nu pot ! Nu cobor acolo.
Expresia Mirandei se transformă încet încet într-una a naibii de amuzată. Ce rahat putea să fie acolo ? Îşi închipuia că Adrianna trecuse peste faza asta. Îşi duse mâna la gură şi simţi un miros dezgustător şi o chestie lipicioasă şi râncedă prelinsă printre degete. Aşa îşi dădu şi ea seama că râdea ca o isterică. Făcuse un gest nepotrivit, căci fata brunetă şi grăsuţă de la capătul scărilor,la picioarele căreia se legănau capetele de ursuleţi de la papuci, trântise acum uşa.
-           Da, tâmpito ! Mulţumesc ! Mulţumesc, urlă Mir cu figura desfigurată de furie. Să i-o trag mătii! Ai auzit ? Să i-o trag mătii!

Peste trei ore

-           Adee ! Adee, mă doare, Ade !
Hohotele de plâns au încet atunci când uşa a zburat din balamale.
Adrianna coborî repede şi primul lucru care i-a atras atenţia a fost părul ei năclăit de sânge. O ridică în braţe şi dădu să o scoată de acolo, dar Forţa era atât de puternică, încât le dărâmă pe amândouă.
" E clar ! Ceva e în neregulă cu debaraua!"