Jurnal de vară

Am stat aşa într-un colţişor, nemişcată încercând să găsesc ceva despre care să scriu, ceva despre care să îi pese cuiva. Şi am realizat că singura persoană căreia îi pasă sunt eu. Aşa că scriu despre mine.

*laugh* e puţin amuzant să vrei să fi anonimă şi totuşi să ai un blog pe care scrii şi te cunosc toţi.Sau cel puţin aşa cred ei. Că mă cunosc.

Astăzi,pentru mine e oficial vară. Nu-mi pasă ce s-a întâmplat anul acesta, a fost complicat,încărcat cu tot felul de energii,epuizant. Şi la sfârşitul lui cum e oare posibil să te simţi gol pe dinăuntru? Pentru că aşa mă simt şi nu are rost să mă ascund. I'm not gonna do this anymore.

Ştii ce ? Cred că scrisul ăsta care evoluează e parte din mine. De asta am făcut o nouă rubrică. Cine ştie, poate visele devin realitate atunci când crezi cu adevărat în ele. Când crezi cu toată inima. Nu vă oblig să citiţi sau să vă daţi cu părera pentru că oricum în ultima vreme mai mult de 10 vizualizări nu am avut pe zi.  E şi asta o etapă din viaţa mea : ) )

Cum spuneam, m-am eliberat de tot. Am plâns mult, ca mai apoi să ascult melodia ASTA şi să ţip, să cânt, să mă dezlănţui. Şi mi-am spus : ok, frate. E vară şi e numai a ta ! Apoi am început să mă uit la One Tree Hill again şi again. Serialul ăsta mă ajută să mă regăsesc, să îmi dau seama măcar parţial cine naiba sunt.

Am scris ceva : http://miriandherthoughts.wordpress.com/jurnal-de-vara/astazi-fara-sens/

 

With♥,

 Miri

One shoot "OTH"

Am scris asta pentru că m-am simţit într-adevăr singură şi...singură?! nu ştiu. Am scris-o pur şi simplu. Ce e şi mai ciudat şi inexplicabil e că am publicat-o. Probabil trebuia să o las aruncată undeva, sub pat alături de celelalte tâmpenii şi manuscrisul ăla idiot.

Dar totuşi...am îmbinat frumuşel citatele în care mă regăsesc cu un conţinut... cum vreţi voi să îi spuneţi.

 

"Lucas Scott…Stai aşa de mai bine de un ceas, la masa din colţ, învârtind absent scotchul de parcă aştepţi.Dar eu ştiu că nu aştepţi pe nimeni. Văd în ochii tăi albaştri cum mintea-ţi zboară afundându-ţi sufletul în hăul de suferinţe,de palme dureroase ce lasă în urmă firicele acide de sânge ca după războaie crâncene cu focuri mocnite sau furtuni ale soartei ce urmăresc şi lovesc sufletele puternice."citeşte mai departe→

 

Anunţ.

Bună tuturor. Îmi cer scuze că sunt rapidă dar stresul şi oboseala mă determină să scriu un post scurt.

Ok... let's see...Activitatea de pe blog se cam...întrerupe pentru  următoarele două, trei luni :-s. Nu înseamnă că renunţ la scris, înseamnă că lucrez la ceva ce necesită timp,răbdare şi toate celelalte. Promit să mai las câte-un post pe la D' ale Lui Miri doar că voi încheia o vreme cu scrisul fanficurilor.

Sper că mă înţelegeţi căci am şi o perioadă complicată: urmează examenul şi sunt emoţionatăăă!!!



Promit să mă întorc curând, să nu vă dezamăgesc aşa că wish me luck and don't forget : be positive.

Miri

Fucking bored !!!

Ce mai faceţi? Cum vă merge ? Bine?! Mie ? Ăăă, la fel ca şi până acum.

Sunt mai plictisită ca oricând. De ce? Păi aşa.

Am înnebunit scriind, scriind şi scriind şi pregătindu-mă pentru examen. Am mai tras şi eu un ochi pe la Twilight (chiar dacă l-am văzut de vreo 20 de ori a fost plăcerea mea să-l admir pe Edward pe micul ecran) apoi ca să vezi : m-am mai uitat la încă 2 filme thriller : unul era "Inamicul din umbră.



Deşi nu m-a impresionat acţiunea mi-am omorât timpul cu dânsul pentru prestaţia lui  Hilary Swank (cum aşa n-o ştiţi pe Holly din P.S. I LoVe You?"). Drăguţa de ea,doctoriţă de profesie,se mută în cartierul Brooklyn într-un apartament spaţios şi neaşteptat de ieftin, defapt dubios de ieftin.Şi mai dubios proprietarul: hmm, am ştiut eu că era ceva în neregulă cu el.Toate plictisitoare bla, bla,bla.Până se trezeşte urmărită de nu ştie cine care mişună prin locuinţa ei noaptea.De aici pleacă o serie de întâmplări ciudate, ce o izolează oarecum pe fată de lume, determinând-o să nu se încreadă în nimeni.Aşa-zisul proprietar nu mi-a plăcut.Nici persoana care l-a interpretat, nici personajul, dovedind încă o dată că am dedus bine ce urma să se întâmple. El era cel cu diverse fixaţii devenind un obsedat cu gânduri...ei bine, nu prea curate astfel controlându-i lui Juliet fiecare mişcare.A fost  romantică creepy faza aia în care a injectat-o cu nu-mi amintesc acum ce ca să o adoarmă şi să facă dragoste cu ea. Foarte creepy.Finalul a fost slăbuţ, dar continui să spun că mi-a plăcut atât Hilary cât şi locul în care se desfăşoară parte din acţiune : apartamentul ăla frumos.

Mda.Cât despre celălalt film, nici nu mai ştiu cum se chema. Cert e că nu mi-a plăcut.

În schimb, dacă v-am stârnit interesul spre vizionarea câtorva filme, vă recomand cu căldură "Drag me to hell". Acela mi-a plăcut enorm chiar dacă e niţel mai vechi.O să fac un remember cu cele mai drăguţe, spre eu cât mai curând.

Am avut inspiraţie şi am scris un post :  link:http://miriandherthoughts.wordpress.com/dale-lui-miri/moarte-alba/

Ok, vă pup şi mai vorbim (:  Kisses.

Despărţire

N-am multe de zis. Cam tot centrul de interes e AICI. Am luat pauze lungi căci ochii îmi lăcrimau şi am postat mai întâi pagina şi apoi postul referitor la aceasta. Majoritatea aţi observat.

Mulţumesc, 8 C. Mulţumesc pentru tot!

Cu dragoste, Miri ♥

Noutăţi

Şi uite că a trecut şi banchetul! Nici că am prevăzut o aşa despărţire  emoţionantă. Am un feeling că am să plâng toată săptămâna. Şi cu câteva zile îi aminteam Dianei de prima zi de şcoală: eram două puştoaice care îşi încleştau mâinile una de jacheta alteia şi păşeau pragul şcolii cu rucsacele alea cu Barbie în spate.

Şi uite-ne frate acum în ultima săptămână cum plângem unii pentru alţii. Am rămas şocată. În mod plăcut pot spune. Şi îi iubesc pe toţi că buni, răi au fost ai mei 8 ani de zile.

Trecând peste noaptea nedormită, jumătate din ea vomitând probabil pe mobila din dormitorul părinţilor ( exagerez nu mă luaţi în seamă) a fost super frumos, ca acum să pot trece la chestii mai serioase.

Vă pregătesc un one shoot DElena, ceva gen sex, strong language şi iar sex. :)) Nu, n-am înnebunit. Ce aveţi băi? Asta îi place cititorului. A, stai că era să uit : nerecomandat sub 18 ani. Măcar ţineţi cont de asta când citiţi. Consider yourself warned!!! Mai multe informaţii şi one shootul săptămâna asta.

Am mai scris acest post cu scopul de a vă oferi link către noua mea creaţie. Ştiu că e greoaie şi nu mă aştept să înţelegeţi căci nici eu nu ştiu cum şi de ce am înşirat cuvintele acolo.

http://miriandherthoughts.wordpress.com/dale-lui-miri/pierduta/

Vă pup şi aştept atât comentariile voastre cât şi mailurile.

A voastră Miri