Ploaia rece şi acidă ce sfărâmă-ncetişor,
Cu o undă-nvolburată se revars-asupra lor.
Ar vrea sufletul să-mbete cu-al ei geamăt înspumat,
Să înşire vise stinse în amurg întunecat.
Tu te pierzi adânc în neguri,el un pas alene face
Nu-ţi aşterni geană pe geană că-ţi simţi pieptul cum se zbate,
Îţi stingi setea cu grămada umbrelor de gânduri şterse
Şi te-neci în veac de plânset al coşmarurilor dese.
Al ei vânat braţ te-apasă,şi-ţi tot fulgeră zadarnic
Siluete diafane risipite tot mai tainic.
Şi te-mpinge cu răceală spre al lui sărut de gheaţă;
Glasul ţi se frânge lin,se revarsă în declin...Dulceaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu